Iartă-mă!

IERTARE

Şi bat cu pumnii grei în poartă

Ca Tu s-auzi şi să mă chemi,

Tatăl meu, o, Tatăl meu, mă iartă

Din lumea tristă, dintre vremi…

O, îmi poţi deschide poarta,

Eşti iertător şi bun şi drept,

O aud pe Maria, o aud pe Marta

Şi-un vultur mi se zbate-n piept.

Sunt temător şi-nfricoşat,

Mă dor braţele şi ochii,

Dar la Tine-n luminos palat

E locul pregătit şi mă apropii.

Acolo-i locul meu şi râd

Pentru că m-ai iubit demult,

Cu Tine-n inimă şi-n gând

Mă regăsesc ca cel ce sunt…

Un risipitor copil iertat,

Spălat în suflet şi-n carne,

Îți mulțumesc că mai purtat,

O, iartă-mă, iartă-mă, Tu, Doamne…

 C stancu