Dublu autoportret. Memoria unei
zile
Dublu autoportret este o carte specială, cei fără interese și
liniștiți au loc în istorie, împăcați cu lumea și cu destinul implacabil. A
fost editată de Editura Polirom în anul 2024. Este o reconstituire parțială a
Revoluției din decembrie 1989. Este jurnal, eseu asupra istoriei posibile și
tragice. Realitatea și lumea interioară a personajelor se întretaie. Rezultă un
tablou veridic și tragic. Mai e loc de eroi în viața socială. Este și un roman
de acțiune, dar memoria colectivă apare dinamică, istoria are culoarele ei.
Evenimentele sunt redate la persoana întâi, autorul este și el personaj, ne
transmite un jurnal despre vremurile în care viața și moartea au aterizat pe
marile bulevarde. Deși unii participanți la Revoluție s-ar putea regăsi printre
personaje, adevăratul personaj se profilează a fi poporul român, cu bune, dar
și cu erorile sale. S-a scris mult despre Revoluție, chiar procurorul care a
finalizat, într-un fel sau altul, dosarul complicat și complex al Revoluției a
publicat o carte, acest roman are locul lui în istoria contemporană, cu
tragismul și deschiderea spre forțele speranței.
Angelo Mitchievici scria în România
literară, nr. 33-34/2024, făcând o prezentare a romanului: „Pentru că evenimentele nu
sunt înregistrate la cald, la scurt timp după ce s-au petrecut, ci beneficiază
de acea îndepărtare care creează efectul de perspectivă, timpul reamintirii
care a adunat experiențe noi și reflecții ulterioare. Cu alte cuvinte, autorul
lucrează firesc cu un material îmbogățit prin acumularea datelor existențiale,
dar paradoxal, – aici intervine subtilitatea acestui demers nabokovian de
tipul vorbește, memorie!, și prin uitare cu care deloc întâmplător Paul
Ricoeur își întregea constelația alături de memorie și istorie”.
Cititorii din județul Hunedoara
s-au întâlnit cu autorul cărții la Salonul Hunedorean al Cărții, organizat la
Deva în luna octombrie 2025.
În data de 22 octombrie 2025,
autorul a fost însoțit de directorul Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu”,
Ioan Sebastian Bara, și, începând cu ora 17, a prezentat această carte.
Domnul Ioan Sebastian Bara a
afirmat: „Cartea purtând titlul Dublu autoportret este un arc peste timp, o rememorare
a unor momente din dramatica zi de 21 decembrie 1989, zi în care evenimentele
erau încă incerte, tulburi, autorul fiind participant nemijlocit la tot ce s-a
întâmplat în acea zi în ipostază de protagonist, cum însuși mărturisește.
Peste protagonistul de atunci au trecut trei decenii, sunt două persoane care
alcătuiesc acel „dublu autoportret” ce dă titlul cărții”. Apoi a continuat, punctând: „Titlul volumului este inspirat din tabloul
David cu capul lui Goliat al lui Caravaggio, aflat și pe coperta cărții,
tablou a cărui simbolistică autorul o explică și prezintă cititorului o
interpretare sui generis a portretelor lui David și Goliat, cheia în care ar
trebui citită această carte-confesiune: <<imaginea mea în fața morții,
în noaptea de douăzeci și unu decembrie, și imaginea mea de acum, un dublu
autoportret. Și presimt că la Judecata de Apoi, când nu mai e putință de
îndreptare, sentința care mă așteaptă e cea pe care o înfățișează pictura lui
Caravaggio>>”.

LA SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚII, 2025
La final, domnul Varujan Vosganian a acordat
autografe, s-a întreținut cu iubitorii de literatură prezenți, a explicat
demersul său într-o cheie personală, caldă.
Editura Polirom ne-a prezentat autorul:
·
Varujan
VOSGANIAN s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi
adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan
Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi
Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii
Armenilor din România şi preşedintele Uniunii Scriitorilor. Timp de trei
decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, fiind între
decembrie 2006 şi decembrie 2008 ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar
între decembrie 2012 şi octombrie 2013 ministru al Economiei şi Comerţului.
Lucrările sale includ şase volume de poezie: Şamanul
albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu
o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la
Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun că mă
cheamă Varujan (2019) şi Neîndemânatic de viu (2023). La Editura
Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a,
2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016)
şi Patimile după Gödel (2020), volumele de nuvele Jocul celor o
sută de frunze şi alte povestiri (ediţia I, 2013), apărut în germană şi
bulgară, Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat,
1994), Povestiri despre oameni obişnuiţi (2022), precum şi volumul
autobiografic Dublu autoportret (2024). Romanul Cartea
şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
(2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară,
Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele
Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul
revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei
’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale
ANGELUS şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului
Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea
şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere
a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă,
italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă,
poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată
şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin
proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de
genocid.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu