Cărţi de hârtie
Arhivele de la Hațeg
Zorii zilei vin ca o invazie din care nu scapi,
chiar în cameră cu bibliotecă,
pe fereastră vezi grădina cu pomi de aramă,
iar lumina roade sticla ferestrei,
apoi priveşti cărţile scrise pe hârtie,
acolo sunt secretele care vor fi,
ştirile care au fost şi pe care nu le vom înţelege, poate, niciodată.
Aşa a început povestea:
O mână care scria pe zid cuvinte vechi,
neînţelese atunci, neînţelese acum,
dar mâna continuă să scrie mesajul,
zidul suportă ideile,
hârtia arde cu un foc tainic, nu se mistuie.
Ziua este aici, toate prăzile ei sângerânde
ne stau la picioare,
ziua cu o mie de guri care nu ştiu ce să zică...
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu