Memoria literară: Alba Iulia, 2014. Zilele Salonului de Carte Alba-Transilvania... Cu Radu Igna, Lorinczi Francisc-Mihai și Ovidu Vasilescu... Despre Etemenaki

 LĂCRĂMIOARA STOE

(Revista “Astra Braşov” – Note de lectură, nr. 3-4/2014, p. 41)

 

Constantin Stancu: Etemenanki (Ultima săptămână), Sibiu, Editura „CronoLogia”, 2014, 64 p.

 

 

Perceput ca un poet religios profund (Lőrinczi Francisc-Mihai), Constantin Stancu pare a fi un autor nedreptățit de critca selec­tivă. Numele său este ignorat de dicționarele literare cu pretenții exhaustive (Dicționarul general al literaturii române, Dicționarul biografc al literaturii române, Dicționarul scriitorilor români de azi) şi sintezele literare din ultimii ani, acelea cu aplecare progra-matică asupra scriitorilor neglijați de critica de întâmpinare, cum este excelenta cercetare Literatura română. Dicționarul autorilor români contemporani (Editura „Arial”, 2013) realizată, cu multă acribie bibliografică, de Alina Kristinka. O situație paradoxală (dar nu unică), dacă se are în vedere că bibliografia de autor a lui Constantin Stancu însumează peste 20 de titluri: poezie, proză, eseistică (unele în „format clasic”, altele doar pe suport electro­nic), iar scriitorul (ca membru al Filialei Alba Iulia a Uniunii Scriitorilor din România) este activ implicat în viața literară şi culturală a zonei: redactor al revistelor „Nova Provincia Corvina” şi „Contraatac” şi colaborator permanent la reviste transilvănene de prestigiu: „Discobolul”, „Vatra Veche”, „Ardealul Literar şi Artistic” şi altele, după cum reiese şi din bogatul aparat critic, aşezat de autor la finalul cărții Etemenanki (Ultima săptămână). Un titlu ce se cere decodificat nu atât prin asociere cu celebrul zigurat mesopotanian dedicat zeului Marduk (sec.VI, în. Hr.), ci în sensul mai larg (chiar decât acela specificat în nota de subsol a poeziei introductive, Câteva cuvinte – p. 5) al cuvântului (Templul Creării Cerului și Pământului – v. DEX-ul) preluat din sumeriană. O accepțiune capabilă să aproximeze „ars poetica” lui Constantin Stancu: „Poezia lui Constantin Stancu are drept strat semnifcativ și generativ bazal, transfigurarea (s.n.), în accepțiunea biblică, nou testamentară, a termenului. Lumea, în întregul ei, de la mine-rale la ființele vii, de la orizont la celălalt și de la cer la pământ (s.n.) este... altfel decât pare a fi... continuând să fie, pentru simțuri, afect și rațiune, ceea ce este ea în aparență” (Eugen Dorcescu, în „Reflex”, nr. 1-6/ 2010). Iată, aşadar, o posibilă „cheie” pentru citirea corectă a poemului de mai largă întindere care dă subtitlul cărții : Ultima săptămână, p. 12-17.