miercuri, 29 noiembrie 2017

Adrian Botez: Poetul pe timpul înțelepciunii



BINECUVÂNTAREA POETULUI

Motto:
            sumă de răni ai fost pornit
            de-aceea toţi te-am răstignit
            fără alai  – fără sicriu
            dar din lumini de Sânge Viu
            pe toţi – pe rând – ne-ai îmblânzit



când vine timpu-nţelepciunii – oamenii-ţi spun  maestre”:
da -  eşti un vraci – cum nu credeai – deci n-ai trăit zadaruri
da -  ai stârnit – în firav Duh  - furtunile-orchestre
şi poţi – senin – ape să treci – fără s-arunci la zaruri

ai iarba fiarelor în piept – vrăjită-Ţi este gura
precum eroii din vechimi – înfrângi c-o doină Fiara
doar arătându-te în zori - fulgerându-Ţi armùra
îi şi detuni pe cei vrăjmaşi – le seci de vlagă ghiara

şi blând Orfeu – neobosit – cânţi luminarea ceţii
tu Rază Vie scormoneşti cenuşile Cetăţii
tot ce-a fost stins şi rea-credinţă – e Înviere-n Tine

din sfinte zori aduci – duiùm – arhanghelii de bine...
...slăvit în epopei să fii – Poet din mări avàne
căci stihul Tău ne-a fost – mereu – lecuitor de rane...
***



GEMENII

suntem atât de amărâţi – Hristoase Frate
că nu mai ştim a ne-osebi fiinţă
durerile din lume muşcă toate
dar nu ne trebuie-adăpost şi nici priinţă

Tu plângi – eu plâng – şi-aşa se strâng diluvii
dar nu de apă – astea-au fost doar glume:
de foc vârtejuri năpustesc – nebune:
va fi curat – se vor isca noi fluvii...

noi doi – împovăraţi – rămânem însă-n lacrimi
ştim: floarea nouă-aşteaptă înnoiri de patimi...
încovoiaţi – noi ne chemăm piroane

cosmice ispăşiri – fără sfârşit şi-amvoane...
...noi doi nu sùntem – bieţii – om şi zeu:
unic delir de rane – şi mântuiri – mereu...
***
  


AJUNS-AM  IAR  LA  PORŢILE-NGHEŢATE

ajuns-am iar la porţile-ngheţate
şi de voi trece – altu-a fi drumeţul
acolo – câte le-am pierdut – sunt toate
cuvântu-i rugăciune – orb - semeţul

iar dincolo de ţurţuri şi arcade
lumìnă-un lac – fără-amăgiri ori nade
în toi de ape – Lebăda mlădìe
gâtu-i străpuns de-o rază purpurìe

aştept în neguri – iarna prinde vlagă
înţelepciuni furnìcă fără snagă
dar am trăit – şi neaua plutitoare

mi-e firavă coroană arzătoare...
...e bine c-am ajuns aici – la capăt:
să-mi văd păcatele – cum toate scapăt'...
***




Adrian Botez