adică să stai cu ochii lipiți de monitor,
să laşi baltă toate proiectele,
să uiți de viața reală,
de viața cea vie,
cea care pulsează, şi pulsează...
Adică, să aştepți un semn de la nimeni.
de la posibil,
de la… poate că…
Să-ți faci țara ta,
cu oameni şi natură,
să stai aşa lipit de o iluzie.
Să ți se ia totul,
să ți se ia țara și hainele de iarbă și de pământ.
Să ți se ia ființa și toate prioritățile și
liberul tău simț,
iar tu să fii fericit că cineva din țară și din Europa
îți brăzdează fața,
aceea reală cu o palmă străină!
Paulina Popa
Poem din Trilogia oglinzii
(Vol. 1 - Urcarea undelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu