1. Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat ! Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul. Cu slava-Ţi deopotrivă cutreieră pământul Şi slava Ta deasupra de cer s-a ridicat.
2. Neprihănite glasuri Te laudă în cor Şi fac pe cei potrivnici şi-nverşunaţi să tacă. Astupi astfel şi gura şi inima opacă A insului cu suflet viclean, răzbunător.
3. Când bolta o contemplu, eterica-Ţi lucrare, Nocturnul cer cu aştri de foc împodobit,
4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit ? Ce-i el, să-l iei în seamă, să-l ai în cercetare ?
5. Aproape ca pe îngeri l-ai pus şi preţuit Şi-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare.
6. L-ai înălţat în cinste, i-ai dat în stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpa lui ai pus
7. Şi oile şi boii şi pasărea de sus,
8. Şi fiarele şi peştii zvâcnind ca o sclipire...
9. Numele Tău ! Ce tainic şi ce mirific este Pe-ntinderea de humă şi-n mările celeste !
Din cartea Biblice
Editura Marineasa, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu