Poveste neterminată
Seamăn cu celălalt tot mai mult,
îmbătrânesc și
port chipul său și pantofii săi!
Sunt o copie destul de reușită
atât timp cât
pot sta sub soarele acesta ca o
umbrelă.
Am depus efortul de a fi omul care
s-a rupt
din trupul femeii anonime, acum
sunt învins,
seamăn tot mai mult cu el:
folosesc aceleași cuvinte,
m-am îndrăgostit de aceeași femeie
frumoasă,
iar lucrurile flămânde s-au
deprins cu numele meu.
Nu am unde să mă scund, poate în
narațiunile mele,
dar și acestea au fost spuse, pentru
unele dintre ele
au murit cei mai buni poeți, cei
mai buni soldați,
cei mai buni profeți, cei mai
frumoși absenți…
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu