În ce
mă privește, lucrurile sunt clare: la noi nu e vorba de criptocomunism, de
fosta nomenclatură etc.
Acestea
sunt ori diversiuni, ori concepte create de naivitatea (și prostia)
multora. Nimeni nu mai vrea comunism (ba chiar, cei din
conducere îl vor cel mai puţin). E vorba de un capitalism primar,
ca să nu zic primitiv, sălbatic și oligarhic, există un grup (sau
câteva grupuri), ce se bate (se bat) pentru puterea economică (prin
mijlocirea celei politice). De aceea, elimină cât mai mulţi
întreprinzători reali sau posibili, stăvilesc iniţiative, n‐au nevoie
de concurenţă. Vor să fie ei și numai ei. Eventual, tot cei care
au fost. Cum să renunţe la dominaţie? A le pune în seamă principii
și ideologii ar însemna să‐i înnobilăm. Pentru ei, principiile
și ideologiile sunt mijloace, nu scop. Dar, ce să mai discutăm?
Se naște o lume în care va domina oligocraţia fără scrupule,
peste o masă aflată la marginea subzistenţei. Criptocomunism!
Stânga!
Numai un prost poate să‐și închipuie așa ceva.
Tocmai
cei acuzaţi de nostalgii comuniste sunt plini de firme, de averi,
de bani. Și cei săraci lipiţi, cei care abia pot cumpăra o
bere,
citesc cu înfrigurare ziarul și se cred capitaliști. Atâtea
nerozii
am văzut de patru ani încoace, încât mi‐e silă să mă și
gândesc.
Pun punct aici însemnărilor de azi. Bate intens soarele în
fereastră. Și eu încerc, zadarnic, să încropesc, să fixez, cât de cât, o priză – inocentă,
calmă, optimistă – la realitate.
Eugen Dorcescu
Fragment din jurnalul Îngerul adâncului, Ed. Mirton, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu