Adio rămân cel ce‐am fost pân‐acum
flacără numai arzând fără scrum.
Niciodată popas doar răscruce de drum
mai murind mai trăind în prezentul postum.
În lumea‐n care se scumpiră toate
cum scade prețul tău singurătate!
Cântec scrâşnit cuvinte spânzurate
sub cer august voi aripi retezate
albe corăbii de hârtie vise
ninsori din țărmuri interzise
cu foşnet lin de manuscrise
şi gust de lacrimi niciodată scrise.
V‐ați dus pe apa sâmbetei la vale
poeme frunze îmbrăcate‐n zale.
În lumea‐n care se scumpiră toate
care‐o fi prețul tău singurătate?
Ioan Evu
Din vol. Elogiu furtunii (2012).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu