luni, 10 august 2020

DORINA BRÂNDUŞA LANDÈN și geometria poeziei la nord de cuvinte

 

Poezia, pasăre migratoare spre nord…


 

Pe DORINA BRÂNDUŞA LANDÈN nu am întâlnit-o până în prezent faţă către faţă, dar cărţile sale de poezie mi-au permis să cunosc o fiinţă puternică şi fragilă în acelaşi timp, preocupată de sufletul ei, de stările ei, de misterul relaţiei dintre oameni.

Este o poetă care s-a născut în România, dar trăieşte în Suedia. Arc de timp, poezia depărtărilor, dorul după apele necesare…

Mariana Pândarul din Deva, editorul, poetă şi ea, mi-a sugerat că ar fi bine să-i citesc cărţile, să înţeleg fenomenul poeziei atinsă de două izvoare.

Cărţile noastre au zburat peste Europa şi mi se pare ciudat că poezia este o pasăre migratoare de la est spre nord, un nou traseu în care istoriile se contopesc. 

Poeta pare preocupată de sensul vieţii între două istorii, de comunicarea într-o cultură străină, de misterul luminilor nordului. Ceea ce o deosebeşte de restul femeilor care scriu în limba română este acesta influenţă a unei culturii consolidate. Versurile au ceva din rigoarea şi răceala care vin dintr-o lume în care seriozitatea pare acasă. Deşi există o presiune evidentă asupra sa, Dorina Brânduşa o asimilează cu pasiune, în acelaşi timp poezia o devoră, există şi o disperare, dar şi o proiecţie a viitorului în poezia sa. Ea rezistă la tentaţiile Norului, se hrăneşte din luminile Norului, evadează în lumea zăpezilor eterne, iubeşte fulgerul zăpezilor…

Este o voce distinctă în literatura română, ea face parte din această literatură, cu siguranţă, trăind într-o altă lume. Pare benefică influenţa culturii Nordului asupra poeziei sale.

Am invidiat-o pentru că a avut ocazia să citească în  original  din opera lui Tomas Tranströmer, laureat al Premiului Nobel. Acesta ne scria despre densitate poeziei în istoria literară universală, în istoria lumii proxime. Am înţeles că Dorina Brânduşa Landén era şi este în contact direct cu marea poezie şi că era de datoria ei să ne transmită secretele suferinţei care infuzează operele literare.  În revista „Vatra Veche” au apărut numeroase traducere semnate de ea. Nicolae Băciuţ, artizanul revistei, a înţeles oportunitatea pe care i-a oferită viaţa, o traducătoare specială din limba suedeză, o poetă care scrie în limba român, o pasionată de misterul galaxiilor reci…  Iubitorul de poezie a avut acces la o lume aparte şi a înţeles că există o judecată a apei în toate, judecata aceasta ne face mai curaţi, ne limpezeşte şi ne ajută să face legătură cu lumea de sus…

Poezia este locul de refugiu pentru ea, nu se sperie de această lume în care lucrurile se schimbă, au alte dimensiuni…

Sinuciderea balenelor albe este o temă care pătrunde în interiorul nordic al poeziei sale, da, presiunea unui alt mediu asupra ei pare tot mai puternică, ieşirea prin poezie, prin vers, singurătatea modelată de suferinţa marilor balene albe în amurgul Nordului… Sugestia pare evidentă…

De remarcat rezistenţa poetei la povara zilnică, adaptarea la două istorii, la două culturi, la două limbaje, pare o zbatere de pasăre a Nordului şi totuşi ştiinţele sufletului uman o ajută să depăşească angoasa, poezia e locul ei de revoltă, tăcută, misterioasă, atinsă de stele reci ale nordului…

A preferat să-şi publice poezia în limba română, în cultura română. Şi-a câştigat mulţi prieteni, pe unii nu-i cunoaşte, cred. Pe alţii nu-i va putea înţelege, dar sunt acolo, sub umbrele stranii ale Nordului, sub poveri zilnice…

E poezia într-o casă de sticlă, e o poezie care se limpezeşte în teme care nu sunt proprii literaturii române, dar aparţin literaturii române.

Probabil că Dorina Brânduşa Landén va deschide noi oportunităţi poeziei române prin traducerile pe care le va face, scrierile ticluite de un suflet de poet sunt altceva decât traducerea făcută de angajatul de la editură… Ea simte poezia şi asta dă valoare temelor… Limbajul se divide în cuvinte atinse de luminile Nordului…

De la vânzătorul de imagini la judecăţile eterne, e un drum pe care poeta l-a străbătut fulgerător, se simte schimbarea discursului poetic şi atingerea esenţelor.

Ciudat, spre deosebire de scriitorul român care trăieşte în România, Dorina Brânduşa nu se luptă cu limbajul, ea acceptă lupta cu agresiunea lumilor reci în căldura intimă a poeziei…

 

O aureolă boreală peste geometria poeziei…

 

C Stancu

 

 

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu