Toate drumurile încep la Ierusalim
Am să ies din pielea mea, e mai simplu
să fiu natural, singur între un viitor și altul,
să-mi aleg viitorul cum femeile
boabele de fasole în Primul Război Mondial.
Am să intru în faptele mele, ca un erou la Sarmizegetusa, fapte înșiruite de la un capăt al altuia
în lumea aceasta pipăită cu ochii lui Homer.
Am nevoie de un timp bun, un timp bio,
nu de timp sintetic.
Totul trebuie străbătut cu atenție,
drumurile încep întotdeauna de la Ierusalim și
ajung într-un loc pe care nu l-am gândit înainte.
Pe drum nu ni se tocesc picioarele,
privirea nu se tocește, pe drum ajungi să vorbești limba dușmanilor tăi și ei se miră și
își luau libertatea de a trage cu pușca
spre peronul gării din care trenurile au alunecat în tablourile lui Adrian Ghenie.
C stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu