VEZI OMENIREA CARE PIERE?
...De câteva
zeci de ani încoace, se văd, tot mai agresiv de clar, semne ale unei DEGENERĂRI, moral-spirituale și fizice,
a OMENIRII – DEGENERĂRI pe care nicio epocă nu le-a văzut, niciun RÂND DE OMENIRE nu l-a înregistrat – în tot cursul ”istoriei”
(știute și cunoscute de noi...adică, vorbind, de fapt, în mod onest, despre ”istoria”
umană – am învățat că vorbim, de fapt, despre o fantasmagorie, un ”homunculus”,
o ”monstruoasă
creatură alchimico-umană”... !; noi ne bazăm, însă, în ceea ce afirmăm,
și pe viziunile noastre personale...).
...”SFÂRȘITUL
LUMII”. De mii de ani, Omul urlă, când aude, prin alții, sau i se pare
a vedea, prin propriii săi ochi (și, firește, prin propria-i intuiție, de-o are
!), desfășurarea unei inedite stări de brutalitate cosmico-semantică - și
ajunge la concluzia (exclusiv pesimistă !), precum că Lumea în care se
cocoloșise-înfofolise-răzgâiase (ca un Melc în Propria-i Coașcă !), cu tot cu
Nemerniciile, Trădările, Crimele (Absurd-Sadice) și Nedreptățile, Egoismul și
Lenile lui Iresponsabile... - ...se va
sfârși !
Noi, autorul
acestei Cărți, nu suntem nici mai presus, nici mai prejos decât OMUL OBIȘNUIT. MODELAR-EXEMPLAR. Adică,
MEDIU !
De aceea, nu va
fi cu bănat, eventualului cititor al sus-amintitei Cărți, că vom emite, în
stihuri, judecăți (și, uneori, pre-judecăți
– dar originale !), legate de acest concept (”escatologic”), numit și
dezvoltat, pompos, în ”știință” : ”Știința Escatologiei”.
Firește, o pseudo-știință.
Noi socotim (v-o
zicem ”verde-n față”, încă dintru început !) că Sfârșitul Ciclului Existențial al Planetei Fizice PĂMÂNT – nu
trebuie socotit, neapărat, ca o CATASTROFĂ
! Dimpotrivă, noi înclinăm a afirma precum că acest ”Sfârșit” este nu numai ”Legic
și Logic” – ci, chiar – IMPERIOS
NECESAR ! CHIAR EXTAZIANT-SALUTAR !!!
El face parte
dintr-un ”SISTEM SANITAR COSMICO-DEMIURGIC” – în care ce-i vechi se va
recicla (eventual), sau va fi folosit drept TREAPTĂ COMPARATIVĂ, în studierea EVOLUȚIEI SPIRITUALE COSMICE (a PLANETEI SPIRITUALE-TERRA) - și, deci, va fi înlocuit cu un NOU SISTEM, cu o NOUĂ STRUCTURĂ FUNCȚIONAL-COSMICĂ.
Sau (dar, aici,
intrăm într-o dispută teologică, fapt care nu ne este DELOC plăcut !) – pur și simplu, DEITATEA[1]
Eckhart-iană[2]
a pregătit, dintru începutul DEMIURGIEI
(ba, chiar în cadrul PLĂNUIRII PUR
SPIRITUALE !), un infinit de VARIANTE-LUMI,
în care ne ”găzduiește”, PE RÂND/SUCCESIV (întru INFINIT-VECIE), în funcție de meritele/forțele noastre spirituale,
acumulate în cadrul ciclului existențial, parcurs, de fiecare ființă,
trăitoare, pe rând, în mediul fiecărei LUMI-PLANETE
SPIRITUALE (ca ipostazieri ale PLANETEI SPIRITUALE-TERRA). Dacă cineva
ne-ar acuza că, prin ce-am afirmat mai sus, ne înscriem între steiner-ienii[3]
fanatici (sau între aceia dintre buddhiști, la fel de fanatizați...) – s-ar înșela profund.
De aceea, să
terminăm cu teoria ”prezentatoare” (...care ar putea părea a fi pe post de ”clip-promo”!)
- și...cititorul să se ostenească a-și face datoria. Aceea de...A CITI !!!
...Încă ceva : -
pentru a păstra pertinența și prospețimea viziunilor (din poemele
noastre), precum și ale sentimentelor cititorului (prezumtiv) al stihurilor
cărții de față, ne-am folosit, în cele mai multe cazuri, de poemul scurt, conform teoriei emise de EDGAR ALLAN POE, în cap. Filosofia
compoziției, din volumul Principiul poetic, 1850[4].
Prof. dr. Adrian Botez
[1]-Cf. MEISTER
ECKHART: a) Dumnezeu (Gott) şi deitatea (Gottheit-Grund),
care nu acţionează. Diferenţa este preluată şi de N. Berdiaev, Adevăr
şi revelaţie, p. 57, Ed. de Vest, Timişoara, 1993.
[2] - MEISTER ECKHART (meșterul sau magistrul
Eckhart) sau Eckhart von Hochheim (scris și Eckehart)
(n. 1260, Hochheim (Turingia) sau Tambach – d. 1327, Avignon) a fost un teolog mistic german și călugăr dominican.
[3] -RUDOLF STEINER (n. 25/27 februarie 1861, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent, Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice.
[4] -EDGAR ALLAN POE - FILOSOFIA
COMPOZIŢIEI –fragment – (din volumul PRINCIPIUL POETIC (THE
POETIC PRINCIPLE, 1850), trad. de Mira Stănculescu, prefaţă de Matei
Călinescu, Ed. Univers, Buc., 1971, pp. 37-50) : ”Dacă o lucrare literară e prea
lungă pentru a fi citită la o singură şedinţă de lectură, trebuie să renunţăm
la efectul extrem de important ce decurge din unitatea de impresie, căci, dacă
sunt necesare două şedinţe de lectură, intervin între timp, grijile vieţii de
toate zilele şi orice efect total este anihilalt cu desăvîrşire. Dar
deoarece, ceteris paribus, nici
un poet nu-şi poate permite luxul de a se dispensa de nimic din ceea ce îl poate ajuta
la realizarea scopului său, nu rămîne decît să vedem dacă pînă la urmă există
vreun avantaj care să compenseze lipsa unităţii provocată de lungimea poemului.
Voi spune de la început că nu există. CEEA CE NUMIM UN <<POEM
LUNG>> ESTE, DE FAPT, DOAR O
SUCCESIUNE DE POEME SCURTE, ADICĂ DE EFECTE POETICE SCURTE. E inutil să
demonstrăm că un poem e poem, doar în măsura în care emoţionează profund,
elevînd sufletul; iar TOATE EMOŢIILE PROFUNDE SUNT, DIN NECESITATE PSIHICĂ, DE
SCURTĂ DURATĂ”.
*Foto: Prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu