miercuri, 16 iulie 2025

Silviu Guga ne demonstrează că mai există incredibile iubiri și o prăpastie la dispoziția cititorului: „Dragostea e o prăpastie în care dacă te arunci trebuie să înveți să zbori”

 

Când scriitorul își invită cititorul să se arunce-n prăpastie…

 

Silviu Guga este un scriitor experimentat, ancorat cu pasiune în existență. Iubirea este o temă mereu actuală, iubirile incredibile constituie un magnet pentru cititor. O poveste veche, actualizată, atrage și declanșează curiozități. Cu romanul Incredibile iubiri*, publicat la Editura Limes din Florești/ Cluj, în anul 2024, autorul ne propune mai multe povestiri în aceeași poveste, toate coagulându-se într-un roman solid.


Acțiunea se petrece în trecut, într-un sat din Ardeal, în momente delicate, într-un timp al pătrunderii noilor tehnologii ale civilizației în această zonă de lume. Și temele sunt multiple: iubirea, efectele tehnologiei asupra unei comunități, relațiile dintre femei și bărbați, relațiile dintre români și oamenii care fac parte din cadrul minorităților naționale, relațiile dintre oamenii locului și cei care au migrat, educația tinerilor, impactul religiei asupra comunității, disputele dintre generațiile succesive într-un sat, importanța culturii, ieșirea din anonimat. Temele nu sunt explicite, sunt implicite, împletite cu acțiunile principale și secundare. O țesătură fină, existența amplificată de iubirile care domină sufletele. Autorul a avut răbdare cu personajele, a intrat în mintea lor, a avut răbdare cu sine, cu cititorul aflat imediat după colțul povestirii. 

În satul de pe malul Streiului, își face apariția Augustin Toader, inginer, pregătit și dispus să introducă energia electrică și canalizarea apei, plus apariția radioului, într-o gospodărie la inițiativa și cu resursele Zenoviei, personajul lipsă din prezentul acțiunii. Dar personajul este mereu pomenit în acest prezent, însă, ea a fost plecată din localitate în străinătate, la Praga, în vremuri acute. Timpul este revolut, prin anii 1922, ani prinși în ceața vremurilor. În casă se află mama cu fiica ei, tânără femeie, domnișoara, plus Vetuța, slujnica gospodăriei. Inginerul fascinează femeile prin personalitatea lui, prin abilitățile sale, printr-o prezență viguroasă. Această povestire parvine scriitorului printr-un jurnal și prin scrisorile lăsate de tânăra femeie, ajunse prin intermediul lui Matei, prietenul scriitorului, căsătorit și el cu Ligia, la Constantina, nașa acestuia. Scriitorul își ia sarcina să construiască din aceste texte vechi un roman, să cizeleze povestea, să nască legenda.

Domnișoara se îndrăgostește de domnul Toader, deși el pare destinat mamei acesteia, mai apropiat de vârsta femeii mature.

Tânăra nu ține cont de conjunctură, se îndrăgostește de Gusti/ Augustin, își povestește dragostea. Evident, în joc este un erotism acut, construit în mintea ei de tablourile vieții. Povestirile colegelor din pension, bârfele din sat, curiozitatea vârstei, atracția provocată de pulsul vieții, visele erotice, povestea Zenoviei, căsătorită cu Vasile, iubită și violată de Mihaly, un tânăr maghiar ajuns în sat la vremea iubirilor. Povestea Zenoviei declanșează impulsurile domnișoarei, mereu în căutarea momentului potrivit pentru a gusta din fructul oprit. Zenovia este un arhetip pentru ea, este oglinda din trecut care oferă perspectiva prezentului. Are și un potențial logodnic, pe Septimiu, dar iubirea pentru domnul Toader domină ființa tânără, deschisă ca o floare în dimineața vieții. Finalul este surprinzător, cititorul va descoperi misterul, iubirea este incredibilă în numeroase variante, atracția dintre bărbat și femeie fiind mereu magnetul care a pus în mișcare istoria, comunități întregi, drame, legende, mituri, lacrimi nevindecate…

Scriitorul pătrunde în mintea tinerei, se mișcă lejer printre dorințe, șoapte, gesturi, stratageme, minciuni, povești vechi și noi.

În prolog, scriitorul trăiește și el, pe principiul vaselor comunicante, o iubire incredibilă pentru soția prietenului său, care și el trăiește o poveste, parțial secretă, alături de nașa sa.  Cercul se închide și se deschide mereu, finalul/ finalurile, așadar, sunt deschise, cititorul poate opta pentru oricare variantă. Scriitorul se joacă de-a misterul, de-a iubirea, de-a povestea incredibilă, de-a istoria…

Aceste iubiri desfășurate circular, în timp și spațiu, în generații diferite, pun în evidență istoria destul de recentă: modernizarea satelor din Ardeal, influența străină în acest loc, șocul produs de schimbările tehnologice, conservatorismul oamenilor în fața noului, talonat de curiozități justificate, de mentalități și tradiții… În sat va exista mereu un personaj, aici nana Rafila, pregătită să susțină povestirile, cea care pricepe misterul trecutului, chemările prezentului, spaimele viitorului. Vetuța, slujnica, este catalizatorul vieții de zi cu zi, știe să țină gospodăria cu brațele ei. Mama domnișoarei se descurcă optimistă cu noile inginerii.

Sunt descrise obiceiuri vechi, parastasul, rolul preotului în sat, muncile din gospodării, mâncăruri la dispoziția personajelor, cântece vechi de dragoste, tradiții care au ținut comunitatea unită, tablouri vechi, cu valoare morală și familială, icoane, biserica din sat, centrul lumii, râul care traversează câmpuri și vieți etc. O lume reînviată de aceste iubiri, mereu incredibile, adică greu de crezut, de acceptat ca fiind reale și posibile, dar care fac istoria să funcționeze. Un personaj afirmă: „Dragostea e o prăpastie în care dacă te arunci trebuie să înveți să zbori” (p. 133). În fond, și bunicilor le plăcea să sărute… 

Un personaj îi sugerează scriitorului, personaj și el în roman: „Am remarcat că a citit cu mare atenție scrisorile și a sesizat câteva aspecte interesante de care eu trebuie să țin seama în roman. Să nu mă mărginesc numai la iubirile erotice, cât ar fi ele de incredibile, să subliniez iubirea Zenoviei pentru satul de unde a plecat în lume și iubirea lui Augustin Toader pentru electricitate. Îmi recomandă unele amănunte, chiar dacă par a întrerupe narațiunea, să le păstrez că sunt documente istorice” (p. 220).

Stilul scriitorului este explicit, se folosește de personaje, mai ales de domnișoara îndrăgostită, pentru a desfășura firul narațiunii într-un limbaj comun, dar pătruns de fiorul vieții. Lasă finalul deschis, orice se poate întâmpla. Povestirile se nasc unele din altele, iubirile, erotismul și jocurile vin și pleacă, cititorul este mereu curios până unde merge misterul.

În sistemele religioase și morale, unui bărbat îi este interzis să abordeze și fiica și mama acesteia în același timp, păcatul atrage, e dulce, aduce însă efecte dure, greu de cuantificat în timp. Asta dă forță povestirii, o face mai credibilă, jocul de-a acțiunea principală și secundară are greutate. Sunt și scene erotice descrise amănunțit, viața are prețul ei, asta face romanul vandabil, parte din marketingul literar la modă, mai ales în literatura universală. Plus forța femeii, ea domină acțiunea prin energii subtile, tablouri nevăzute etc. Asta atrage cititoarele, dar și bărbații marcați de efectul incredibil al narațiunii. Scriitorul nu se ferește de realități private, ele reprezintă materializarea visului, a dimensiunii sufletești, traiectoria hormonilor în trupuri de femei și bărbați. Această relație, bărbat-femeie, este una dintre cheile puterii în lume, mari cuceritori au căzut sub ghilotina iubirii, mai ales a celor incredibile.

Silviu Guga are abilitatea să explice romanul, închizând cercul narațiunii în propriul său destin. În fond, a trăit cândva într-un sat din Ardeal… Cartea este dedicată bunicilor scriitorului, Ieronim și Raveca, Gheorghe și Dorina. Este o recuperare a timpului în netimpul iubirilor incredibile. Autorul scrie: „Să nu credeți însă că eu am reușit să dau valoare literară unor scrieri cu valoare documentară. Nici vorbă. Textul cărții este cel al scrisorilor. Și iar mă întreb dacă n-am să fiu acuzat că mă dau drept autor doar prin faptul că adun între două coperți ce au scris alții, făcând doar unele cosmetizări și acestea poate cu un „rimel” nepotrivit” (p.8).

 

Constantin Stancu

*Text publicat în rev. „Algoritm literar”, nr. 1-2/2025.

 

*Silviu Guga, Incredibile iubiri, roman, 225 pagini, Florești: Editura Limes, 2024. Colecția romanului românesc al secolului al XXI, cu o notă de mulțumire adresată sponsorilor anonimi și revistelor care au publicat fragmente din roman. Autorul a mai publicat romanul Băiatul din două lumi și eseuri, Guvernat de memorie.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu