Învierea... Piatra și tăcerea, prima zi a săptămânii

 

Prima zi

 

 

În ziua întâi a săptămânii,

În dimineața curată a minunii,

Femeile s-au apropiat de mormânt,

Învăluite-n aer, cer și cuvânt...

 

La intrarea-n mormânt, iată,

Piatra grea fost-a răsturnată,

Intrarea era precum inima ta:

Pregătită pentru a muri și a învia...

 

Femeile au intrat în mormânt

Cu miresme-n mâini şi-n gând.

Trupul cel frânt nu l-au găsit,

S-a întâmplat ce a fost proorocit...

 

În albe haine, strălucitoare,

L-au întâmpinat, ca-ntr-o chemare,

Doi bărbaţi răsăriţi din lumină,

Mângâiaţi pentru învierea divină...

 

„Pentru ce căutaţi între cei morţi,

Pe cel ce este viu?”- în veşnicii,

EL a înviat, ne-a aurit pe toţi,

Fie că ştii, omule, sau  nu ştii...

 

În mâini aspre, oarbe a fost dat,

Răstignit pentru al nostru păcat.

Dar în trei zile atât de clare,

Am aflat că nu se mai moare...

 

În trei zile am fost schimbaţi,

Noi, cei limitați, întemniţaţi.

Cu Iisus înviat-am deodată,

Primind darul fără de plată...

 

Biruit-am trecutul, moartea,

Cu sânge a fost scrisă cartea...

Dar în cartea vieţii deplină,

E o pagină albă, de lumină...

 

Acolo este scrisă-nvierea,

În tine, muritorule, e scrisă tăcerea,

Acolo este scrisă salvarea,

În tine, omule, e scrisă mirarea...

 

În trei zile ne-am născut iar -

Și n-am băut din greul pahar -

Doar prin acea iubire eternă

Ne-a eliberat Iisus din beznă...

 

Amice, la intrarea-n inima ta,

De va fi o stâncă aspră și grea -

Când și cine o va răsturna?

 

Lumina înmugurind din stea...

Lumina înmugurind din stea…

C Stancu ©