Despre o istorie a cărților. În zona Hunedoarei,
inclusiv în Țara Hațegului, au existat mănăstiri care au pus în valoare aceste
aspecte legate de limba română: Prislop, Răchitova, Râul de Mori – Suseni, Sibișel, Vaidei, în
secolele XIV-XV. La Prislop au venit tineri pentru a învăța carte, a deprinde o
meserie specifică: zugrăveli, pictura icoanelor, desene, copierea cărților,
ilustrarea lor, o activitate migăloasă și care impunea dedicare, disciplină,
credință, rânduieli specifice. Călugărul Nicodim de la Mănăstirea Prislopului a
scris, între anii 1400-1405, Tetraevanghelul slavon, carte edificată pe
pergament şi înfrumuseţată cu frontispicii, având o valoare aparte, exemplu
pentru tineri și lumea bisericească.
Cărțile erau
achiziționate din diverse motive, specifice vremurilor vechi. De obicei,
preotul sau slujbașul bisericesc achiziționa o carte. De multe ori, o
comunitate se implica, era necesar efortul material colectiv. Era, poate,
singura din acea zonă. Unii o dăruiau, moment de mare smerenie și slujire
duhovnicească, puțin știau să citească și să prețuiască o carte. O carte
dăruită constituia motiv de protecție divină. Erai ferit de evenimente
nedorite, cataclisme, căderi. Uneori, acest gest însemna un eveniment aparte al
familiei donatorului, sau o iertare de mari păcate. Alții erau dornici de
publicitate, de aprecierea comunității, de mândrie personală sau un gest care
marca starea lui socială.
O carte avea un
preț însemnat, raportat la starea economică a vremii. Însemna valoarea unui
Mercedes bun din ziua de astăzi. Tirajele erau reduse, meseriași tipografi
puțini, distanța de la locul realizării ei era mare, negociatori pricepuți
puțini, costuri mari de procurare. Sunt multe analize, ele arată cât de greu se
procura o carte. În anul 1699 în casa preotului Avram din Hațeg, de față cu
alți martori, fețe bisericești din Hunedoara, Tuștea, Fărcădin și Silvaș, s-a
tranzacționat o Evanghelie menită să învețe poporul. Despre achiziția de cărți destinate slujirii
în biserici, sunt multe date legate de Țara Hațegului, în localități ca Sălașul
de Sus, Bucium. Cărțile erau realizate, însă, la Alba Iulia, Blaj, Bucureşti,
Iași, Mănăstirea Dealu, Târgovişte. Monedele în care se făceau plățile erau:
florinul, pitacul, grosul, zlotul, crăițaru, groșița, mărieșul etc. Toate reflectau
pozițiile imperiilor, voința conducătorilor aflați pe tronuri, evenimentele
grave, crize, războaie, mutări de populație, migrații…
Cărțile erau pentru
diferite stări sociale, pentru comunități sau pentru cei cu stare materială.
Erau cărți cu ferecătură de argint și cu pietre prețioase, ele însemnau și o
investiție sigură pentru unii cu stare socială.
STEA ÎNLĂCRIMATĂ,
de Ioan Evu
S-adorm în munţi şi să mă pască mieii
ca pe o iarbă crudă în april.
cu boturi moi să rupă blând din mine
până-mi ajung la trupul de copil.
Să-mi înflorească aerul pe gură
vocalele pe care le-am uitat
şi eu eliberat de sub armură,
să fiu pământul bun pentru arat.
Când vor porni ţăranii să îl are
şi vor înfige fieru-n carnea mea
din pieptul meu vor răbufni izvoare
să oglindească-nlăcrimata stea ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu