vineri, 28 octombrie 2022
joi, 27 octombrie 2022
FEED BACK, NR. 9-10/2022. Semnal, scriitori cu detentă
Revista FEED BACK, numărul
9-10- oct-nov. (214-215), o revistă de experiment literar, anul al XIX-lea de apariție fără hiatus la Iași, considerată de mai mulți comentatori una din
importantele reviste de neoavangardă din Europa.
În acest număr
semnează:
Ioan ES. POP, Eugen
SIMION, Basarab NICOLESCU, Alex IVANOV, Christian W.SCHENCK, Virgil DIACONU,
Miron KIROPOL, Marin SORESCU, Geo BOGZA, Mircea ELIADE, Ioan ȚICALO, Horia
ALUPULUI, Vasile HATOS, Emilia STAJILA, Vasile FLUTUREL, Vali ORȚAN, Mihaela
OANCEA, Silvia BITERE, Marian HOTCĂ, Mihaela AIONESEI, Dumitru CRUDU, Florentin
PALAGHIA, Valentina BIȘOG-BECART, Alexandrina TULICS, Gabriela CIOBANU, George
LIXANDRU, Alensis de NOBILIS, Vasile LARCO, Adrian BOTEZ, Ion BUZAȘI, Ion
MUNTEANU, Flavius PARASCHIV, Teodor DUME, Gheorghe SIMON, Dan GIOSU, Tucu
MOROȘANU, Grigore VIERU, Alexandra CALARAȘI, Cristian CHIRIAC, Amelia-Andreea
JURAVELI, Nora VELICICOVSKI, Tristan TZARA, E.M. FORSTER, Günter GRASS, César
VALLEJO, Luigi MALERBA, Jonathan X URANUS, Roger VITRAC, Alexandra PIZARNIK,
Sergio GALINDO, Danilo KIŠ, Iossif VENTURA, Östen SJÖSTRAND, Bill WOLAK, Jean
PONCET, Forugh-e FARROKHZAD, Carl SSANDBURG, Daniel CORBU.
https://www.feedback.inforapart.ro/Revista_Feedback_9-10...
Sursa: Daniel Corbu
Bumerang și alte abisuri
...legea
bumerangului...
...purta în mână un bumerang,
îl
arunca mereu spre cer
şi
-ncepea să ningă...
...apoi bumerangul se făcea de sticlă,
toţi
eram atenţi
să
nu se spargă
şi
cioburile să ne -intre -n sânge,
aceste
cioburi respectau legea strictă
a
bumerangului cuprins de insomnie,
aceste
cioburi se roteau înapoi
în abis...
C Stancu ©
Fragmente din Babylon, un jurnal de familie, de Silvia Urdea. Jurnalul suferinței, între două lumi, adaptarea la capcanele vremurilor. Editura Vatra veche, 2021. Prefața: Nicolae Băciuț, emoții, teamă, frustrări, speranțe, ajustarea vieții la universul american. Chipul lumii din imaginație și chipul lumii la fața locului...
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA ALBA-HUNEDOARA, CĂRȚILE ANULUI 2021...
CĂRȚI PRIMITE PENTRU PREMIILE FILIALEI ALBA-HUNEDOARA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA PE ANUL EDITORIAL 2021
- Ana Ardeleanu – Un corp de iluzii – Editura NEUMA, Cluj-Napoca, 2021
- Constantin Stancu – Judecătorul și jurnalul ars - EDITURA UNIVERSITARĂ, București, 2021
- Nicolae Crepcia – Exerciţii de purificare exercices de purification – Editura pim, Iaşi, 2021
- Nicolae Crepcia – Poveşti de citit la gura sobei – Editura Crono Logia, Sibiu, 2021
- Virgil Todeasă – Omul simetric – Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021
- Flaviu George Predescu – O dimineaţă de sâmbătă – Editura RAO Distribuţie, Bucureşti, 2021
- Ioan Dan Bălan – Semnul kogayon, muntele dragostei 2 – Editura UNIVERSITAS, Petroşani, 2021
- Ioan Dan Bălan – Pro Logos De Înălţarea Vieţii – Editura UNIVERSITAS, Petroşani, 2021
- Dumitru Hurubă – 77 DE POEME – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureş, 2021
- Dumitru Hurubă – SEMNAL – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureş, 2021
- Doina Bălţat, Dumitru Hurubă – DIVINAŢIILE, Origini, Evoluţii, Practici – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureş, 2021
- Doina Bălţat, Dumitru Hurubă – SUPERSTIŢIILE, origini, evoluţii – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureş, 2021
- Nicolae Crepcia – Pe corn de inorog – Editura Crono Logia, Sibiu, 2021
- Nicolae Crepcia – suflet pictat pe lacrimă – Editura ECREATOR, Colecţia POESIS, Baia Mare, 2021
- Dumitru Hurubă – OGRADA AIURIŢILOR – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureş, 2021
- Daniel Marian – verdele exemplu şi material didactic – 2021
- Daniel Marian – teste ADN – Editura Castrum de Thymes, Giroc –2021
- Daniel Marian – nopți pentru păsări – 2021
- Daniel Marian – eterna penultima fascinare – 2021
- Daniel Marian – anul inimii caiete de spital – 2021
- Daniel Marian – istorii de nevaccinare – 2021
- Daniel Marian – responsabil cu fericirea – 2021
- Ion Popescu-Brădiceni – Florile râului – Editura pim, Iași, 2021
- Iulian Chivu – Premise românești de filosofie liminară – Editura SITECH, Craiova, 2021
- Gheorghe Jurcă – Zeii de pe prundul râului – Editura Altip, Alba Iulia, 2021
- Dumitru Hurubă – Copii legalizate – Editura VATRA VECHE, Târgu Mureș, 2021
- Miron Țic – Fratele meu, prozatorul și scenaristul de film Nicolae Țic – Editura Emia, Deva, 2021
- Miron Țic, Nicolae Țic – Arșița verii și a sufletului meu – Editura Amurg Sentimental, București, 2021
- Mihai Barbu – Scriitorul subteran – Editura Autograf MJM, Craiova, 2021
- Rodica Gabriela Chira – Din întâmplările spiridușului Clorofilă – Editura ARS LONGA, Iași, 2021
- Rodica Gabriela Chira – Măriuca în Orașul Bucuriei – Editura ARS LONGA, Iași, 2021
- Mircea Stâncel – Sunt imperfect, draga mea – Editura Altip, Alba Iulia, 2021
sâmbătă, 22 octombrie 2022
RADU IGNA: NIMIC DEOSEBIT ÎN TIMPUL SERVICIULUI MEU...
PROZATORUL RADU IGNA SAU PUTEREA DE A VEDEA DINCOLO
Există
vremuri în care nu se întâmplă ceva deosebit, există vremuri în care, totuşi,
se mai petrec unele lucruri importante, care ne schimbă vieţile, aşa, pe
nevăzute.
Radu Igna, scriitor sensibil, atins de puţină tristeţe, cu o străduinţă demnă de remarcat pentru redarea unor evenimente pe care noi, românii, le- am cam pus sub preş, fugind de lipsa păcii interioare, atent la memoria noastră cea de toate zilele, scriitorul retras în cărţile sale şi-n regretele sale, iese din nou în mijlocul nostru cu mini romanul Nimic deosebit în timpul serviciului meu.
Se pare
că şi scriitorii au un timp al lor, dincolo de timpul civililor din secolul al
– XX – lea sau al – XXI –lea, un timp special când se schimbă epocile, oamenii,
destinele, morţii… Este un timp special, care iese din timp, un timp în care se
pierd identităţile. Această scriere a fost încurajată de publicaţiile REFLEX,
din Reşiţa, în anul 2003.
A
trebuit să treacă o revoluţie peste noi, pentru ca să ne reamintim de
propriul destin. Romanul redă marginea de timp dintre un veac şi altul, 22
decembrie 1989, dată semnificativă pentru români, de referinţă pentru cei în
viaţă, încă, pentru că va veni o vreme când urmaşii noştri nu vor mai ştii
niciodată că a existat un veac de singurătate, o epocă purtând numele unui
singur om, călcându-se în picioare restul de oameni…
Radu
Igna abordează evenimentele din perspectiva zilei de 21 decembrie 1989, atunci
lumea nu se schimbase, mentalităţile erau
neatinse de libertate, activişti de partid „luptau “ pentru un „viitor strălucit“, oamenii erau de pază
pentru a se apăra de oameni, profesori, ingineri, medici veterinari, păzeau o
idee moartă de mult, printre ei se rătăceşte necunoscutul, în timp ce
miliţienii dorm în post, femeile cu talent de primar se zbat între sarcini de
partid şi adulter... Arma de pază este la vedere, cei mulţi sunt anonimi,
restul aşteaptă, simt aerul de liberate, rememorează vremuri trecute,
obiceiuri,miroase a praf de puşcă etc.
Adrian Nedelcu, un profesor dintr-o localitate
uitată din România, se zbate între simţul datoriei şi evadarea din cercul
strâmt al istoriei. Este de pază şi nu ştie unde, în timpul serviciului său nu
se întâmplă nimic, formalismul este obişnuit, el continuă să se deplaseze la
serviciu cu aceeaşi bicicleta, trece
prin istorie pe bicicletă, nu-l vede nimeni ca om în sine, doar ca obiect.
Într-o
singură zi se schimbă vremurile, apare lupta pentru scaunul libertăţii, nimic
nu se întâmplă în mod deosebit, aceeaşi oameni se luptă pentru putere, îşi spun
domnule, ei, tovarăşii legaţi prin legea nevăzută a căderii libere. În toată
această agitaţie de sfârşit de lume, este şi colegul Ion, profesor care se
simte bărbat, el continuă adulterul început într-o altă epocă, cu atenţie şi
energie, ca activitate de bază în noua epocă.
“O perdea neagră s-a aşternut afară, în faţa
geamului, ştiu că afară cad însă fulgi mari, că vremea confuză din ultimele
zile s-a schimbat“. Acesta este stilul lui Radu Igna, un stil curgător,
descriind lucruri simple într-o manieră profundă. Fraza descrie vremurile.
Povestirea este totuşi lipsită de o anumită tensiune, scriitorul doar
consemnează faptele, curat, fără mari pretenţii. Cred că peste vreme, scrierile
lui Radu Igna se vor descoperi, pentru că ele redau fidel vremurile. Uneori ne
este ruşine de ce a fost înainte, dar
acolo este viaţa noastră, plină de sensuri.
Titlul
romanului este uşor ironic, dar revelatoriu, pentru unii nu s-a întâmplat
nimic, pentru alţii încep alte vremuri.
Dar oamenii nu se schimbă peste noapte, ei sunt aceiaşi, de aici începe drama adevărată.
Un profesor anonim este arestat, fiind confundat cu un securist, iar fost
activist de partid comunist are o piatră în inima sa: “Orice va fi, oricum va
fi, zicea Mirescu, avem conştiinţa împăcată că ne-am făcut datoria. Am muncit
zi şi noapte ca să facem o ţară nouă. Le-am construit fabrici, le-am dat locuri
de muncă, blocuri cu apartamente, i-am instruit prin şcoli, nu le-a convenit,
vor altceva. Îi priveşte. De condus nu vor putea conduce fără noi “. Aici este
drama unui popor, gândul virusat de politică… Poate de aceea nu s-a întâmplat
nimic deosebit. …doar eroul principal al scrierii mai are o şansă: pensionarea şi aceea o mare
căutare în eroare vremii.
Dar
cine mai are răbdarea să caute viaţa unui om în marea cădere liberă?
La
Haţeg, retras în memoria unui dascăl de ţară,
Radu Igna continuă să scrie, pentru că aşa se roagă cei care au
tristeţea prelungită din timpul serviciului…
Uneori
scriitorul are curajul să treacă pe o bicicletă demodată prin faţa
adolescenţior prinşi între un veac şi altul, adolescenţii, elevii eterni
dintotdeauna…
Constantin
Stancu
* Foto: Radu Igna prezentând cartea lui Cornel Olariu, O viață închinată vieții, Deva, 12 octombrie 2022, alături de poeta Paulina Popa, directorul Editurii Emia, Deva. Când evenimentele din Țara Hațegului se întâlnesc sub cupola Salonului Hunedorean al Cărții, 2022.
luni, 17 octombrie 2022
LA UMBRA PIRAMIDELOR
Ai o
mie de chipuri, toate de aur,
ai o infinitate de brațe care mângâie destine,
orb în fața pustiului.
Tu,
zeu, cu o infinitate de sexe,
tu, cel
care ai scris imnul dragostei
chiar
pe umbra piramidei.
Te-ai
închis într-un ou, în ochiul taurului,
într-o
iubire, într-un cuvânt nedeslușit...
Stai la
izvoarele fluviului,
privești apele care curg prin noi,
oriunde
curge fluviul, spre orice punct
cardinal,
albii abisale ale fluviului suntem...
... în
deltă se pierd vameșii, generalii, conducătorii,
în
mâlul fertil, fierbinte.
Tu
plângi,
fiecare lacrimă este o altă ființă pe care nu o cunoști niciodată,
nu o vei cunoaște, n-ai cunoscut-o...
C Stancu ©
sâmbătă, 15 octombrie 2022
Concursul Național de Creație „Călanul Cultural” - 2022. Oameni, cărți, cuvinte alese
Concursul național de creație „Călanul Cultural”, prima ediție, și-a desemnat câștigătorii. Ținând cont de numărul ridicat de participanți la secțiunile poezie și proză (542) și de calitatea multora dintre creații, s-a decis acordarea a câte 10 premii la aceste două secțiuni. Au mai fost acordate premii speciale din partea organizatorului principal, site-ul de știri și informații culturale Info Cultural.
Creațiile vor fi publicate și în Revista română pentru literatură și artă.
Premiile poartă numele unor personalități culturale care s-au născut sau au trăit în Unitatea Administrativ Teritorială Călan, județul Hunedoara.
Antologiile realizate în urma concursului vor urma să fie tehnoredactate și tipărite în perioada imediat următoare. .
Câștigătorii primei ediții
Poezie
- Premiul pentru poezie „Ionel Amăriuței” - Aurelius Belei
- Premiul pentru poezie „Ionel Amăriuței” - Mihai Posada
- Premiul pentru poezie „Ionel Amăriuței” - Mihaela Aionesei
- Premiul pentru poezie „Silvia Pop” - Ionuț Pande
- Premiul pentru poezie „Silvia Pop” - Mihai Victor Afilom
- Premiul pentru poezie „Silvia Pop” - Andrei Pătrăucean
- Premiul pentru poezie „Ioan Gelu Crișan” - Maria Apăvăloaie
- Premiul pentru poezie „Ioan Gelu Crișan” - Ilie Gorjan
- Premiul pentru poezie „Harald Siegmund”- Abdul - Cair Latip
- Premiul pentru poezie „Harald Siegmund” - Sude Emil Iulian
Premiul Info Cultural
- Carmen Tania
- Casandra Ioan
- Surdei Nicoleta
Poezie creștină
- Premiul pentru poezie creștină „Traian Dorz” - Mihaela Aionesei
- Premiul pentru poezie creștină „Gheorghe Munteanu” - Sanja Tiberian
Proză
Premiul pentru proză „Ada Orleanu”
- Radu Scorojitu,
- Adriana Tomoni,
- Olga Delia Mateescu,
- Lucian Domșa,
- Constantin Radu Vasile
- Ionuţ Calotă,
- Adina Ungur,
- Maria Tirinescu,
- Mihai Vintilă,
- Alexandru Jurcan
Premiul pentru traducere „Ada Orleanu”
- Monica Manolachi
Eseu
- Premiul pentru eseu „Romul Munteanu” - Florin Dochia
- Premiul pentru eseu „Victor Isac” - Ana-Irina IORGA
- Premiul pentru eseu „Nicolae Iordan” - Andrei Breabăn
- Premiul pentru eseu „Ioan Opriș” - Constantin Stancu
- Premiul pentru eseu „Petru Șinca” - Issabela Cotelin
Premiul Info Cultural
- Alexandru Pripon
Premiul pentru eseu „Maria Șinca”, destinat lucrărilor care au ca temă feminismul, nu a fost acordat în această ediție.
Personalitățile culturale care dau numele premiilor sunt:
Ioan Gelu CRIȘAN s-a născut în data de 15 aprilie 1961, în Călan. A publicat versuri și proză în: Algoritm Literar, Cuib Literar, Șansa, Visul, Cetatea Culturală, Poezia, Fereastra, Climate Literare, Onyx. Dăruiri Literare, Lada de zestre. În antologii literare: Freamăt de dor, Editura 3D, 2009; Însemne, Editura Docucenter, Bacău, 2010; Seminţe literare, Editura Pim, Iaşi, 2011; Cu fața spre oameni, Editura StudIS, Iași, 2016.
Volume individuale: Acolo unde-s liberi inorogii, Editura Studis, Iași 2012; Din roșu crud spre alb incert, Editura Studis, Iasi 2013; Habar n-am, Editura Studis, Iași, 2014; Catrene în bucate și-mbucate, Editura Studis, Iași, 2015. Premiat la mai multe concursuri de creație.
Ionel Amăriuței. După studiile liceale urmate în orașul natal, își desăvârșește ca autodidact pregătirea culturală și estetică. Din 1953, se stabilește la Călan și lucrează toată viața ca muncitor necalificat, până la pensionarea din 1990. Debutul poetic se produce la revista Viața militară, în timpul stagiului militar.
În anul 1972, debutează editorial cu volumul Claviaturi, apărut la Editura Litera. Este autorul volumelor: Vinovat de plecarea cocorilor, 1987, Editura Litera, Privind printr-un ochean întors, Editura Călăuza, 1999, Silabe, Editura Călăuza, 2005 ș.a.
A colaborat cu versuri la reviste literare precum: România literară, Orizont, Transilvania, Astra, Familia, Tribuna, Steaua, Ateneu, Literatorul, Convorbiri literare, Ritmuri hunedorene, Orient Latin, Opinii culturale, Observator (München), Oglinda literară, Cuvântul liber, Scânteia etc. A fost cetățean de onoare al județului Hunedoara.
Harald Siegmund. Născut pe 19 martie 1930 în Brașov, ca fiu al lui Friedrich și Ana. S-a mutat la scurt timp după absolvirea studiilor teologice în Batiz, Călan, unde a fost pastor evanghelic între 1954 -1958. A debutat cu versuri în revista Volkszeitung, la vârsta de 27 de ani, pe când slujea aici.
Arestat și condamnat în procesul cunoscut și ca „procesul scriitorilor germani”. Motivul arestării sate s-ar fi datorat și unor sonete, în manuscris, găsite în locuința sa din Batiz. După eliberarea din închisoare, Harald Siegmund a trăit în Timișoara, în 1972 reușește să plece în Germania, stabilindu-se în München.”
Silvia Pop. S-a născut la 2 iunie 1937 în satul Nădăștia de Sus, Călan. Părinții: Ungur Gheorghe şi Maria (n. Stănculea), țărani. A urmat clasele primare în satul natal (1944-1948), cursurile școli gimnaziale la Hunedoara (1949-1951). Absolventă a Liceului Teoretic de Fete din municipiul Deva (1953) şi a Facultății de Filologie – Istorie – Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1959). Începând cu anul 1995 până la decesul ei, în luna iulie a anului 2018, a fost președinte al Despărțământului „Timotei Cipariu” Blaj al ASTREI; fondator şi redactor șef al revistei „Astra blăjeană” între 1996 -2018; fondator şi director al Editurii „Astra – Despărțământul Timotei Cipariu Blaj”, din 1999 până la decesul ei iulie în 2018.
Traian Dorz. Poet creștin, lider al Oastei Domnului, domiciliat în Călanul Mic, de unde a fost arestat în 1958 și unde urma să cumpere o locuință.
Gheorghe Muntean. Important și devotat membru al mișcării creștine Oastea Domnului. S-a născut în anul 1895, satul Batiz, orașul Călan, și a fost singurul fiu al părinților săi, Gheorghe și Firuța. În 1918 s-a căsătorit cu soția sa Maria, alături de care a avut patru copii. S-a înscris în Oastea Domnului încă din primii ani de la fondare și a fost unul dintre liderii ei în regiunea de vest. Colaborator cu versuri și informări/rapoarte despre activitatea Oastei Domnului în oficioasele asociației creștine. În 1935, cu sprijinul direct al preotului Iosif Trifa, a publicat volumul Isus ne-mbie crucea.
Ada Orleanu. După cel de-al doilea război mondial, la începutul anilor 1950, Ada Orleanu, scriitoare apreciată și premiată de Eugen Lovinescu, s-a mutat în Călan, localitate în care a fost profesoară timp de opt ani. A predat la școala din Călan între anii 1950 și 1958, după 1958 dedicându-se mai mult scrisului, astfel că multe dintre romanele ei au fost scrise în cele două decenii în care a stat aici. Perioadă pe care o evocă în cartea Lumea prietenilor, capitolul „Vecinii de pe ulița mea”.
Romul Munteanu. Critic literar, editor și profesor universitar. Romul Munteanu s-a născut, a crescut și a copilărit în localitatea Călanul Mic.
Victor Isac. Președinte al tineretului universitar PNȚ. A fost arestat prima dată în 1945. Eliberat în anul 1948, printr-un decret de reducere a pedepselor, s-a reîntors în comuna de baștină, Zlaști, Hunedoara, unde a continuat să fie supravegheat Securitate. Fără dreptul de a se angaja în municipiul Hunedoara, a găsit un post de profesor la școala din orașul Călan, unde timp de câteva luni a avut o relativă liniște.
În perioada scurtă cât a predat în Călan a fost urmărit intens de Securitate și reținut, fără să fie condamnat, după cum reiese din memoriile unui fost elev al său, scriitorul Miron Scorobete, martor, în 1948, la arestarea sa din sala de clasă.
Nicolae Iordan. A urmat și a absolvit seminarul „Andreian” din Sibiu, secția pedagogică (1897-1900), luând diploma de învățător cu nota „Bine”. După absolvire a fost numit învățător provizoriu în UAT Călan, satul Batiz, județul Hunedoara, la școala primară confesională ortodoxă română în anul școlar 1899-1900, iar din 1900 ca învățător definitiv la aceeași unitate. Aici pune bază unei biblioteci școlare, raritate pe vremea aceea, după cum aprecia presa.
A fost membru activ în numeroase societăți culturale, economice şi religioase: „Reuniunea femeilor rom ort. din Iosefin”; comitetul despărțământului „Astra” Sibiu; membru în comitetul de redacție al revistei „Vatra școlară”; membru în Comisia de sistematizare a planului orașului Sibiu etc. De asemenea, a fost președinte al Cercului Cultural Sibiu, de la înființarea instituției şi până la pensionare lui. Primul președinte al Asociației învățătorilor din județul Sibiu, ales în 1920.
Petru Șinca. Cu toate că s-a stins din viață în august 1916, Petru Șinca (n. 1853, Batiz – d. 1916, Batiz), absolvent al Seminarului teologic-pedagogic „Andreian” din Sibiu, preot paroh în satul natal, Batiz, membru în conducerea Institutului de Credit „Corvineana” din Hunedoara, o perioadă scurtă director, membru al Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, implicat în activitatea ei, reprezintă una dintre personalitățile direct legate de realizarea idealurilor naționale. Datorită lui Petru Șinca, mai multe dintre reuniunile Despărțământului ASTRA Deva s-au desfășurat, la începutul sec. al XX-lea, în Batiz.
În 1877, acesta a luat parte la Războiul de Independență, iar în 1883 a fost numit capelan militar de clasa a II-a în Armata Română. Fiindu-i recunoscută și apreciată activitatea, autoritățile din Vechiul Regat, în eventualitatea intrării armatei ei în Transilvania, îi indicau numele printre oamenii de încredere pe care se putea baza.
Maria Șinca, născută Popovici, foarte implicată în activitatea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și în activitatea Reuniunii Femeilor Hunedorene, unde a fost afiliată încă de la fondare. A fost soția preotului Petru Șinca.
Ioan Opriș (n. 1907 – d.1996, Batiz, Călan). Copil sărac, crescut într-o în familie numeroasă, la 19 ani decide să se călugărească, mai apoi devine ucenic al preotului Iosif Trifa, în Sibiu, unde lucrează la librăria Oastei Domnului. Aici îl cunoaște pe Traian Dorz, care-i devine unul dintre cei mai buni prieteni. A colaborat cu articole în gazetele Oastei. Tată a 9 copii. A fost arestat după 1945 în două rânduri, fiind unul dintre liderii pe țară ai Oastei Domnului. A executat în total 7 ani de închisoare. A scris și versuri, unele dintre poeziile sale fiind și astăzi cântate în adunări creștine.
Concursul național de creație „Călanul Cultural” va continua
să aibă loc în fiecare an, indiferent dacă va avea sau nu suport
financiar din partea autorităților, locale, județene sau centrale.
Daniel Lăcătuș
www.infocultural.eu
joi, 6 octombrie 2022
Revista „Vatra veche”, nr. 9/2022. Semnal, sumar, redacția... Literatură și destin: Scriitori, cărți, cultura de azi
Revista „Vatra
veche”, nr. 9/2022
Număr ilustrat cu
lucrări de Claudia Schitelea
Sumar
Destin, poem de
Valeriu Matei/1
Aniversări. Acad.
Mihai Cimpoi – 80, de Nicolae Băciuț/3
O figură emblematică a
culturii românești – Mihai Cimpoi, de Valeriu Matei/4
Itinerar, poem de
Valeriu Matei/13
Mihai Cimpoi,
Întoarcere la Luceafăr, de Theodor Codreanu/14
Înaintemergătorul,
poem de Traian Vasilcău/17
De ce cuvântul lui
Mihai Cimpoi învie inimi?, de Traian Vasilcău/17
De ce am dat cu pietre
în Mihai Cimpoi, de Traian Vasilcău/18
Mihai Cimpoi, „Noi
facem o politică națională”, interviu de Nicolae Băciuț/18
Mihai Cimpoi sau
mirabilele construcții critice…. de Daniel Corbu/19
Mihai Eminescu, Mihai
Cimpoi și „Dicționarul (lor) enciclopedic”, de Dumitru Băluță/22
Mihai cimpoi atins de
raza octogenară, de Tudor Nedelcea/23
Dicționar esențial
(Zenovie Cârlugea), de Florian Copcea/24
Poeme de Dumitru
Mălin/26
O interpretare
creștină a poemului „Luceafărul”, de Horia Ion Groza/27
Semn. Recurs la
Eminescu: rușii, de Aurel Buzincu/29
Miezul unui ev aprins.
Bălcescu, de Aurel Buzincu/30
Conflicte morale în
literautura română, de Carmen-Gabriela Pană/33
Memorialistică.
Arabella Yarca, „Jurnal intim”, de Dorin Nădrău/36
Corespondenţa lui
Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/37
Vatra veche dialog cu
Zeno Fodor, de Tamara Constantinescu/38
Poeme de Iuliana
Olariu/40
Treptele desăvârșirii…
(Nichita Stănescu), de Terezia Filip/ 41
Vitrina. Poetul Viorel
Dinescu, de Maria Stanciu/42
Aproapele lui Eugen
Dorcescu, de Iulian Chivu/44
Portretul unei
sensibilități (Carmen Doreal), de Daniel Corbu/45
Trimbulind cu paiul…
(Răzvan Ducan), de Nicolae Suciu/46
Improvizații pentru
mâna stângă (Cristina-Rodica Mazâlu), de Ioan Marcoș/48
Prima dragoste (Tatian
Miuță), de Valeria Bilț/50
Clepsidra spartă
(George Coandă), de Lucian Gruia/51
Timpul judecător…
(Constantin Stancu), de Silvia-Gabriela Almăjan/53
N. Steinhardt în care
spui că nu crezi (Veronica Pavel Lerner), de Călin Emilian Cira//54
Documentele
continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/55
Legende române/Evocări
istorice (personalități și momente) strânse cu grijă, pentru posteritate, de V.
A. Urechia, de Cristina-Rodica Mazâlu/56
Mitropolitul Anastasie
Crimca, de Florin Bengean/58
Convorbiri duhovniceşti
cu Î.P.S. Ioan, de Luminiţa Cornea/59
Nostalgia veșniciei,
de Valeriu Tănasă/60
Amvon. Pe cine Domnul
iubește…, de Gheorghe Șincan/61
Între lumi, poem de
Emilia Amariei/61
Prima biserică
ortodoxă română, la New York, de Radu Șerban/62
Eveniment. „Fragmente
din Babylon”, de Silvia Urdea/64
Un ocean de
(dez)iluzii (Silvia Urdea, de Nicolae Băciuț/64
Se duc poeții…, poem
de George Petrovai/67
Ochean întors. Gânduri
dureroase din exil, de Nicholas Dima/68
Puncte de vedere.
Cinismul și stupiditatea, la cote galactice, de Silvia Urdea/69
Să ne mai (re)amintim
de… Luigi Pirandello, de Dumitru Hurubă/71
Asterisc. Justificarea
prostiei, de Maria Cecilia Nicu/72
Protocoalele de la
Toronto, de Eugen Mera/73
Poeme de Melania
Cuc/74
Un poem hoinar, de
Gheorghe Jurcă/75
Starea prozei. Fără
vizite, de Dumitru Hurubă/76
Poeme de Dan Rujea,
Radu-Andrei Sabău/77
Comemorări. Ion
Vlasiu, de Florin Bengean/78
Șevalet. Claudia
Schitelea, interviu de Adalbert Gyuris/79
Muzica zilelor
noastre. „Mașinăria Mandeal”, de Adrian Simeanu/80
S-a dus și Capriel…,
de Adrian Simeanu/80
Gânduri despre
muzicieni, de Veronica Pavel Lerner/81
Literatură și film.
Elvis, de Alexandru Jurcan/82
Scena. Vă pup,
ciocoflenderilor (Nicolae Băciuț), de Simona Mihuțiu/82
Lumea lui Larco, de
Vasile Larco/83
De la un clasic
citire. Laurean Ionică/83
Catrene alergene, de
Nicolae Mătcaş/84
Curier. De la Vatra
veche la Vatra nouă/85
Panoramic cultural
2022, foto-reportaj/87
De-a v-ați ascunselea,
poem de Nicolae Băciuț/88
Premiul Nobel pentru Literatură 2022: Annie Ernaux (Franța)
Premiul Nobel pentru
Literatură 2022 este acordat autoarei franceze Annie Ernaux “pentru curajul și
acuitatea clinică cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și reținerile
colective ale memoriei personale. ”
Scriitoarea franceză
Annie Ernaux s-a născut în 1940 și a crescut în micul oraș Yvetot din
Normandia, unde părinții ei aveau un magazin alimentar combinat și o cafenea.
Cadrul ei era slab, dar ambițios, cu părinți care s-au ridicat de la
supraviețuirea proletară la o viață burgheză, unde amintirile podelelor
pământești nu au dispărut niciodată, dar unde politica era rareori abordată. În
scrierile sale, Ernaux în mod constant și din unghiuri diferite, examinează o
viață marcată de disparități puternice în ceea ce privește sexul, limbajul și
clasa. Drumul ei spre autor a fost lung și dificil.
Munca ei de memorie
privind trecutul ei rural a apărut devreme ca un proiect care încerca să
lărgească limitele literaturii dincolo de ficțiune în sensul restrâns. În ciuda
stilului său clasic, distinctiv, ea declară că este un „etnolog al ei” mai
degrabă decât un scriitor de ficțiune.
Debutul lui Annie
Ernaux a fost videoclipurile „Les dulapuri” (1974; „Cleaned Out”, 1990), și
deja în această lucrare și-a început investigația asupra trecutului ei normand,
dar a fost a patra carte, „La place” (1983; „A Man's Place”, 1992), care i-a
livrat litrul descoperire. Într-o sută de pagini, ea a produs un portret
imparțial al tatălui ei și al întregului mediu social care l-a format
fundamental. Portretul a folosit-o în dezvoltarea estetică reținută și motivată
etic, unde stilul ei a fost forjat greu și transparent. A marcat o serie de
lucrări de proză autobiografică la un pas dincolo de lumile imaginare ale
ficțiunii. Și chiar dacă mai există o voce narativă, ea este neutră și pe cât
posibil anonimată. Mai mult decât atât, Ernaux a inserat reflexii despre
scrierile ei, unde se distanțează de „poezia memoriei” și susține o placă de
critică: scriere simplă care, în solidaritate cu tatăl, evinge lumea și limba
sa. Conceptul de écriture este legat de le nouveau roman în Franța din anii
1950 și de strădania către ceea ce Roland Barthes a numit „gradul zero de
scriere”. Există totuși și o dimensiune politică importantă în limba lui
Ernaux. Scrisul ei este mereu umbrită de un sentiment de trădare împotriva
clasei sociale din care pleacă. Ea a spus că scrisul este un act politic,
deschizându-ne ochii pentru inegalitatea socială. Și în acest scop ea folosește
limbajul ca „un cuțit”, cum îl numește ea, pentru a rupe vălurile imaginației.
În această ambiție violentă dar castă de a dezvălui adevărul, ea este și
moștenitoare a lui Jean-Jacques Rousseau.
O capodoperă a
producției sale este narațiunea reținută clinic despre avortul ilegal al unui
narator de 23 de ani, „L’événement” (2000; „Se întâmplă”, 2001). Este o
narațiune la persoana întâi, iar distanța față de sinele istoric nu este
stresată ca în multe alte lucrări. I-ul este făcut oricum obiect prin
restricțiile morale ale unei societăți represive și atitudinea patronantă a oamenilor
cu care se confruntă. Este un text nemilos de onest, unde în paranteze ea
adaugă reflexii într-o voce vital lucidă, adresându-se ei și cititorului
într-un și același flux. În spațiile dintre ele, suntem în vremea scrisului, la
25 de ani după ce a avut loc „evenimentul”, făcând chiar și cititorul parte
intens din ceea ce s-a întâmplat cândva.
Annie Ernaux crede în
mod evident în forța eliberatoare a scrisului. Munca ei este fără compromisuri
și scrisă în limbaj simplu, curățată. Și când ea cu mult curaj și acuitate
clinică dezvăluie agonia experienței clasei, descriind rușinea, umilința,
gelozia sau incapacitatea de a vedea cine ești, a reușit ceva admirabil și
durabil.
Anders
Olsson
Președintele
Comitetului Nobel
Academia
Suedeză
marți, 4 octombrie 2022
PECEȚI DE IERI, PECEȚI DE AZI, PECEȚI DE MÂINE... Ce vremuri, ce lumi, ce tăcere...
Peceți de azi și de
mâine
Ce vremuri, ce lumi, ce tăcere,
Dincolo de om şi de chemări,
O aceeaşi, veşnică înviere,
Singurul răspuns la întrebări…
Nu vom afla niciodată, nu vom şti,
Ce vremuri, ce peceţi vor mai fi,
Dar avem şansa de a rămâne copii,
Duşi de mână de Tatăl, prin veşnicii…
Împăraţi între popoare au mai fost,
Împăraţi sau regi, căpetenii s-au dus,
Rămân doar cei ce-n adevăr cunosc
Eroii încă vii, între un ieri şi un apus…
Nu vom şti niciodată, nu vom şti,
Tatăl are puterea în cer şi pe Pământ,
Prin Har şi Credinţă îi suntem fii,
Salvaţi prin adevăr, credință, Cuvânt…
Dar, iată, primim o putere de Sus,
Şi Duhul Sfânt se coboară deplin,
E Calea bună, din blândul Iisus,
Ce face din noi martori ce vin…
Şi cei ce duc Cuvântul în lume,
Şi cei ce fac voia Celui de Sus,
Şi cei ce cunosc tainicul Nume,
Eliberator al vremurilor - Iisus…
C Stancu ©
Foto: Sarmizegetusa, Cetatea
HAȚEGUL CULTURAL - EVENIMENT CULTURAL: CUM CITIM BIBLIA ASTĂZI?... 15 OCTOMBRIE 2022, BISERICA QUO VADIS, ORA 18...
Mulți creștini nu știu istoria Bibliei, nu dau atenția cuvenită la traducerile făcute de-a lungul timpului în limba română. O istorie a Bibliei ar fi o ilustrație bună legată de oameni dedicați, credincioși, capabili să se sacrifice, culți, înțelegând mersul lucrurilor. Nume precum Bartolomeu Anania, Dumitru Cornilescu, Coresi, Nicolae Milescu, Antim Ivireanu, Samuil Micu Klain, Dosoftei, Gala Galaction mai spun ceva astăzi unor creștini? Mare har pentru că avem varianta în limba română a Bibliei.