miercuri, 23 noiembrie 2022

LUMI PARALELE. UNIVERSUL DURERII ÎN CARTEA IOV... O analiză amplă de Remus Valeriu Giorgioni - Sub forța evenimentelor, în căutarea ieșirii prin cer, Cartea Iov surprinde ziceri memorabile, valabile în orice vreme. Durerea marchează spiritul, relația cu Dumnezeu forțează limitele cunoașterii: „Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare”

 

             UNIVERSUL DURERII ȘI LUMILE ACCESIBILE

 

 

În vremea de azi, oamenii au viziuni diverse asupra lumii. Libertatea, accesul la informație în toate sistemele de comunicare, transferul de cultură dintr-o parte în alta a continentelor au generat o multitudine de tablouri filozofice, literare, teologice. Remus Valeriu Giorgioni în cartea LUMI PARALELE. UNIVERSUL DURERII ÎN CARTEA LUI IOV, apărută la București: Editura Eikon, 2022, ne propune o dezbatere serioasă asupra destinului uman. Tema este preluată din Biblie și din alte scrieri având ca personaj pe Omul Iov. Licențiat în studii biblice la BIMI (Baptist International Mission Incorporated) din Chatanooga, Tennesse, activ în domeniul literar prin cărțile de poezie și proză scrise, redactor la reviste de cultură, prezent prin eseuri și recenzii în revistele literare, autorul a reușit să fixeze în cartea de față problemele care au afectat/ afectează lumea în istorie. Problema societății, problema durerii umane, problema sensului în viață. Cartea a fost rezultatul muncii de mai mulți ani (7-10 ani), a pasiunii și misiunii artistului în lume. Trebuia s-o fi scris, așa mărturisește în Argument minimal, de fapt prefața. „Am scris-o întâi pe hârtie, în pat, pe genunchiul drept, pe care țineam mapa de carton; am pierdut-o de vreo două ori pe calculator. Iar acum lucrez iarăși de zor… Scriu aproape frenetic, având o singură temă conjugată: să nu se piardă cumva, între timp, cartea sau autorul” (p.5).


Personajul Iov este binecunoscut, el sintetizează prin existența sa durerea care afectează omul, indiferent de sistemul social. Și-a dus viața în societatea veche tribală, a țipat în istorie, a marcat destinul oamenilor. Mulți scriitori au scris pe tema acestei drame. Durerea este specifică individului, nu se manifestă în laboratoare, este pe piele proprie. Suferința este un mod de cunoaștere. Biblia ne arată că Iisus, personajul central al istoriei, a cunoscut, după întrupare, ceea ce trebuia cunoscut prin suferință. Numai suferința sculptează în mintea umană adevărul…

Cartea Iov apare în Biblie, are o istorie aparte, face parte din cultura literar-religioasă a evreilor și a lumii, în general. Este o scriere veche, a rezistat în timp, a marcat generații, a pus în lumină destinului omului. Cititorul cunoaște de la început tensiunea/ conflictul/ motivația care pune în mișcare povestea, poziția Creatorului și poziția lui Satan, în raport cu structura complexă a omului creat. Iov, o personalitate a vremii conform standardelor sociale de atunci, se trezește, brusc, din frumusețea vieții în nefericitul ins, cățărat pe un munte de gunoaie (parcă sună modern), afectat de boli, de tragedii, de drame, de absurd… Destinul lui pune în mișcare o lume, familia, prietenii, slugile, îngerii, pe Dumnezeu. Relația omului cu Dumnezeu apare în prim plan, religia este în joc, cultura vremii, contextul în care trăiește omul, accesul omului la Dumnezeu, cu simbolul muntelui divin… El este prigonit, pierde tot, câștigă tot, nu are argumente, doar țipătul său în istorie, vorbele pe care le spune. Dreptatea/ neprihănirea sa nu-l ajută la nimic. Ceea ce-l ajută este relația cu Dumnezeu. Lamentația sa, invocarea judecății divine, apelul la instanța ultimă, conform normelor religioase ale vremii, nu-l ajută. Este neputincios, pare o păpușă în mâini nevăzute, soția, prietenii, toți se leapădă de el. Iov rezistă prin credința sa… Cei trei înțelepți din răsărit, filozoful tânăr, nu-l pot ajuta. Când vorbește Dumnezeu, și pune capăt procesului în care este implicat nefericitul personaj, lucrurile se cam lămuresc. Răspunsurile divine pun capăt oricăror acuzații, autocenzurii, răspunsul este un adevăr la care omul nu are acces. Personajul Iov este nevoit să trăiască în acest context al durerii, un univers apăsător, modelator, crunt. La capătul întregului proces, Iov iese biruitor, a prezis apariția Salvatorului, a acceptat limitele sale, suferința l-a transformat. Această tragedie veche a pus în lumină prezența celor două lumi, lumea de jos, a suferinței. Lumea de Sus a eliberării.

Remus Valeriu Giorgioni definește în carte, în mod metodic și bazat pe probe, existența celor două lumi, secretele acestora, coordonatele societății croite după voia lui Dumnezeu. Iov deschide porțile istoriei, omul poate avea două cetățenii, una aici, alta în Cer. Autorul apelează la mijloacele teologiei sistematice, a teologiei biblice, la apologetică, face demersuri hermeneutice pertinente, citează din cultura vremurilor, se bazează pe știință, literatura este prezentă și ea. Cartea este un studiu aparent, dar are elemente de eseu, de jurnal spiritual, de mărturie, pune în evidență puterea culturii în istorie, limbajul este direct, accesibil, explică sensul în epoci diferite. Sunt și pagini poetice în care destinul este tema principală. Scopul omului, arată autorul, este găsirea Cetății Perfecte, omul trebuie să evite calea dulce a răului, o cale străveche, ușor accesibilă, bazată pe necunoaștere. Scrisul ne ajută să fixăm problemele și să transmitem experiența umană, pentru a evita deplasarea în cerc. Omul trebuie să fie optimist, deși abisul este în față, el poate fi depășit. Suntem plimbați prin toată Biblia, autorul urmărește firul mesianic al narațiuni, pildele lui Iisus fixează adevărul prin analogii simple, accesibile omului.


De remarcat și modul în care autorul privește durerea. Mulți oameni nu se tem de moarte, ci de durerile care generează moartea, de boli, suferințe de tot felul. Singurul cobai la îndemâna medicilor este omul, nu se poate apela la alte sisteme medicale adiacente. De la o durere simplă, cauzată de boli diverse, se poate ajunge la iritare, agresivitate, angoasă, absurd, chiar crimă. Pentru omul legat de Creator, durerea este ingredientul care-l ajută să-și șlefuiască personalitatea, modul de a gândi. Este reținută esența: „A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu”, idee preluată de la un filozof idealist din vremuri trecute.

Interesante sunt paginile în care scriitorul de azi face o paralelă între informațiile științifice și informațiile din Biblie. Centura de fotoni, care va afecta planeta, poate genera stări aparte ale ființei umane. Paralela dintre omul din viitor și arătările lui Iisus după înviere sunt interesante și plauzibile. Dovadă că rațiunea are locul ei, alături de revelație. Una este rațiunea omului limitat, alta este rațiunea divină. Remus Valeriu Giorgioni face o paralelă între absurdul filozofiei lui Cioran și absurdul (taina) din teologie. Ideile se întretaie, rezultatele sunt tentante. Iov și Ghilgameș, alt personaj al arhiliteraturii, sunt personaje în căutarea nemuririi, tentația omului de la început, cea pierdută în Raiul abandonat din cauza păcatului neascultării. Concluzia procesului dintre om și Dumnezeu este subliniată: „că oamenii nu-l vor putea înțelege niciodată și, în același timp, că nu se pot pune cu Dumnezeu” (p.76).

Din punct de vedere literar, autorul notează: „Cartea Iov rămâne o capodoperă și luată ca text literar, dar valoarea ei de prim ordin rămâne cea moral-religioasă. În esența sa cea mai profundă, Iov este un tratat de religie în versuri; tratat de morală religioasă după Hamurabbi, dar înainte de Tablele Legii, grefat pe legenda vieții singurului inocent care a trăit vreodată pe fața Pământului, exceptându-l pe Iisus Hristos, Omul-Dumnezeu” (p. 93).    


Sub forța evenimentelor, în căutarea ieșirii prin cer, Cartea Iov surprinde ziceri memorabile, valabile în orice vreme. Durerea marchează spiritul, relația cu Dumnezeu forțează limitele cunoașterii: „Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare” (p. 148). Exemplele pot continua, ele marchează spațiul și timpul, lasă o amprentă, dovadă că vorbele au putere.

Giorgioni trage numeroase concluzii în paginile cărții sale, merită reținute, cititorul va fi atent la acestea. Ele marchează existența, sunt direcții de acțiune în vremuri bune și vremuri rele. „Pe urmele Eclesiastului, Iov, aflat pe culmile disperării, în fundul abisului ca Iona în stomacul balenei (ab abissum clamavi ad Te, Domine!) are străfulgerarea acelei revelații cu Răscumpărătorul, care dă Cărții lui Iov o nemaivisată perspectivă spirituală pentru acea perioadă îndepărtată de timp. Este piatra de temelie a teologiei redempțiunii și a marelui Redemptor din creștinismul actual, Iisus Hristos…(p. 176).

La final, o postfață semnată de Petru Ursache, o analiză destul de extinsă a Fenomenului Iov, cu note pertinente, bazate pe istoria creștinismului, pe cultura universală. Explicațiile completează mesajul, dându-i o notă aparte în peisajul literar și teologic actual. Reținem că personajul poartă povara suferinței asumate, a responsabilității omului în fața Creatorului. Punctează izvoarele din mai multe puncte de vedere: literar, teologic, istoric, cultural, filozofic, al științelor cunoașterii. Face o legătură cu folclorul de la noi și marile scrieri ale umanității. Punctează relația moralei cu religia, focalizându-se pe lumile pierdute ale bunului simț. Reținem din postfață: „Omul contemporan încă se simte în firea lui Iov, chinuit de suferința fără leac a însingurării. De aceea, înțelegerea textului sacru îi dă cheia întâlnirii cu Dumnezeu și cu semenii, singura lui bogăție fiind calea, adevărul și viața” (p.276).

Bibliografia pe care s-a bazat autorul reprezintă semne, repere în acceptarea universului durerii, în prinderea sensului. Biblia reprezintă un text solid, dar Remus Valeriu Giorgioni a apelat și la alți autori din biblioteca universală la care, din fericire, avem acces. Sunt tablouri simbolice, semne în calea cunoașterii temelor, provocând cititorul la discursul despre Iad și Rai, la viitorul care este fixat în Biblie, la cunoașterea țării Israel, ca o un loc aparte. Numele lui Dumnezeu este privit din diverse perspective, dar și creștinismul românesc, cu atâtea valori certe, unice. Sunt puse în balanță filozofia și credința creștină, lumea asiro-babiloniană cu paradigmele ei vechi și cu simboluri noi. Viitorul apare ca o temă aparte și se simte în stilul de ansamblul al cărții, se deschide un portal în timp pentru a înțelege că există lumi paralele…

Durerea? „Ea nu este numai un complex de factori fizici și chimici cu suport anatomic (organul care simte durerea) ci un fapt de viață, o trăire care se repercutează în profunzimile ființei, după modelul cercurilor concentrice provocate de piatra aruncată-ntr-un lac” (p.10).

 

Constantin Stancu


 

 

 * Valeriu Giorgioni, LUMI PARALELE. UNIVERSUL DURERII ÎN CARTEA LUI IOV, 302 pagini, ediția a II-a, București: Editura Eikon, 2022; postfața Petru Ursache, cu note biobibliografice despre autor.

    ** Text apărut în revista „Cafeneaua literară”, nr. 11/2022

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu