În lumea de azi, industria divertismentului a luat locul artei. Arta este
marginalizată, este un lux. Divertismentul a luat locul literaturii. Pentru
reviste nu mai este timp și nu mai sunt ochi (vorba lui Iisus: Au ochi și nu
văd…).
Un istoric literar serios va analiza revistele online, cu siguranță. Nu va putea nega existența lor, a scriitorilor etc. Aici apare o altă problemă. Un critic literar nu are timpul necesar să analizeze tot ce apare. Aceste persoane sunt „capturate” de sistem (edituri, U.S.R., reviste consolidate, evenimente culturale și politice, grupuri literare etc.). Cine îi plătește pe acești critici pentru a realiza „cenzura” necesară în acest „tsunami” literar? Învățarea permanentă, asimilarea de noi orizonturi este necesară și în acest domeniu. Autorii serioși îi provoacă, asigură o presiune constată asupra lor. Mai sunt unii scriitori pasionați, persoane dedicate artei, naivii de serviciu prezenți în orice epocă.
Cultura va trebui subvenționată în formele specifice acestui timp, legată
strâns de paradigma epocii. Nu putem abandona creația literară, ea asigură
identitatea noastră într-o lume globalizată, mereu în schimbare neprevăzută.
Cine suntem, de unde venim, încotro mergem, marea temă a oricărui artist… În
globalizarea actuală contează diversitatea, cultura de nișă, noi curente care
apar, texte esențiale. Tinerii sunt și ei acolo. S-au adaptat de mult. Despre
temele literare, sigur, ele trebuie diversificate… și se face…
Atât timp cât viața economică, mult mai intransigentă, acceptă tranzacții
diverse online, imediat, fără condiții, cât timp plățile se fac la orice oră
din zi, lumea culturală va trebui să se adapteze, oamenii să accepte schimbarea
ca făcând parte din paradigma vremii. Stabilitatea societății a devenit
societatea în permanentă schimbare…
În redacțiile revistelor pe suport de hârtie sunt mulți pensionari pentru
că ei sunt disponibili, au fost captați de sistem, se înțeleg și susțin starea
actuală. Sunt duși de val, sunt în primele rânduri. S-au luptat și ei cu alții
pentru a ajunge la acest stadiu. Au timp, sunt racordați la marea cultură prin
educație, au un venit mai sigur, se cunosc între ei. Sunt încă disponibili,
poate un pic egoiști, dar nu au fost afectați de fenomenul fracturilor dintre
generații… În paralel, există și
redactorii unor reviste care s-au adaptat la sistem.
Se pot evidenția trei reviste active: „România literară”, „Observatorul
cultural”, „Dilema veche”…, plus „Familia”. Consider că sunt mult mai multe. Aș
aminti revista „Banchetul” (Petroșani, Dumitru Velea), „Vatra veche” (Târgu
Mureș, Nicolae Băciuț), „Feed Back” (Iași, Daniel Corbu) etc. Ele se comunică
prin email, apoi, la cerere se pot primi prin curier poștal, dacă distinsul
receptor nu printează color paginile care îl interesează. E o simplă enumerare,
fără valoare de canon.
Ion Pachia-Tatomirescu în cartea sa Pagini de istorie
literară valahă de mâine, vol. I-II-III-IV (Timişoara: Editura Waldpress, 2014-2017), peste 1600
pagini, analizează fenomenul revistelor literare, contribuția lor la cultura
română și operele unor scriitori remarcați în aceste perioade ultime…
Mulți istorici literari au început să citeze din operele unor scriitori
care au publicat în mediul virtual, o fac elegant și cu dezinvoltură, semn că
lumea se schimbă. Tinerii abordează lumea virtuală cu energie, vezi activitatea
lui Claudiu Komartin și echipa sa de la „Poesis Internațional”, sunt
familiarizați cu noua zonă…
În revista „România literară”, nr. 24-25/2019 poetul Nichita Danilov face o
analiză mai profundă asupra fenomenului, în articolul său Cartea viitorului, ajungând la concluzia (dramatică și șocantă?) că
în viitor lumea va scrie cărți și reviste folosind pictogramele. Cum timpul nu
mai are răbdare cu noi, (vorba lui Marin Preda) s-ar putea întâmpla multe. Istoria scrisului
și a bibliotecilor demonstrează că societatea a suferit mereu șocuri
(alfabetul, tipografia din China și tiparnița lui Gutemberg)… A se vedea și
ITTU, CONSTANTIN, Vademecum bibliologic,
Alba-Iulia: Editura Altip, 2008, carte care explică istoria scrisului…
„Puterea este în mișcare”, cum scria Alvin Toffler…
După apariția tiparului în Europa, Biblia a fost tradusă în tiraje de masă,
ajungând în mâna unor oameni simpli. Așa a început reforma… Acest lucru a fost
considerat o catastrofă de intelectualii vremii (teologi, literați, comentatori
angajați la palat, scribi)… A luat foc Europa…
Viața noastră, încă, reprezintă efectul acelor schimbări…
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu