Romanul Elipsoid și lumea agitată de azi: risc, scop, evadare din mundan

 

Viața între risc și eliberare

 

Elipsoid este titlul unui roman, mai exact un miniroman, publicat de Iosif Roca, unul dinamic, cu texte impregnante de adrenalină, cu tâlc și puțină dragoste la maturitate. Un titlu mai puțin obișnuit, transmite rigoare, căutarea sensului, disciplină, ieșirea din malaxorul vieții. Romanul a fost publicat la Editura Rafet în anul 2023 și cartea a fost premiată în cadrul proiectului „FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ TITEL CONSTANTINESCU”, ediția a XVI-a, Râmnicu Sărat, premiul „Fănuș Neagu”, festival organizat de Editura Rafet, director scriitorul Constantin Marafet. Premiul vine ca o recomandare din partea editurii, un semn în câmpia literară de la noi, vremurile se schimbă.

Miniromanul are ca temă viața și activitatea agitată și mereu în pericol a celor care lucrează în domeniul serviciilor secrete, a detectivilor particulari, a celor care, din umbră, decid anumite rezultate în societate. Zona este mai puțin abordată în literatura de la noi, mai ales din partea văzută de aceste persoane. Domeniul a fost mereu ocolit, zona fiind atinsă de revolta împotriva serviciilor secrete care au făcut poliție politică înainte de anul 1989, cu evenimentele care se cunosc din presă, istorie, literatură și propaganda partidelor după „loviluția” din decembrie 1989, plus revolta unor intelectuali de marcă din viața culturală. Domeniul este unul sensibil, presupune politică, cunoștințe economice, tehnici de urmărire și sabotarea adversarului, condiție fizică de excepție, abilități diverse formate de-a lungul anilor. Plus doza de violență, reflectând violența din lumea de azi.

Prin anii nouăzeci, Pavel Coruț a scris o serie de cărți dedicate domeniului, unele cu succes de piață, noutatea mesajelor atrăgând atenția cititorilor din zona „scenaritei”, atât de spectaculoasă prin traiectoriile narative. După anul 1989 au apărut la noi diferite profesii inedite, specifice economiei de piață, respectiv activități specifice detectivilor particulari, cu rolul lor în câmpul social. Marea majoritate a persoanelor nu cunoaște rolul acestora ca servicii doar în favoarea celor care le solicită. La fel și alte servicii de lobby, intermedieri internaționale, contracte de know-how etc. Societatea se schimbă treptat, dar sigur, capitalul pune în mișcare forțe sociale blocate, care stăteau latente în zona de confort.

Tema și ideile sunt inedite, aduc un suflu nou, la fel și cărțile care abordează Inteligența Artificială, viața mercenarilor, activiștii din diverse domenii, zona „oenge-urilor”, dar care pot avea efecte sociale neprevăzute, șocante.

Romanul are o acțiune dinamică, planurile în care eroii acționează sunt diverse, în țară, străinătate, pe frontul nevăzut al intereselor de tot felul. Evident, interesele economice primează, forțele economice au importanța lor în capitalismul global de astăzi, dominat de energii surprinzătoare, dincolo de limita în care statele pot acționa. Daniel, personajul principal este angrenat în astfel de acțiuni menite să protejeze interesele naționale, sub comandă politică. El are o pregătire aparte, știe să elimine sau să bareze activitatea altor detectivi sau agenți acoperiți, se folosește de dispozitive electronice speciale, activitatea lui este acoperită de alți colegi/ colege (Raluca), are o subordonare strictă și urmărește scopuri precise. Trece prin numeroase „aventuri”, este în pericol, dar răzbește. Când „munca de teren” îi afectează integritatea fizică, după o acțiune în Franța, este protejat de forțele superioare pentru a se reface. Pentru protecția sa, ulterior refacerii, i se oferă un birou de detectiv, i se schimbă numele în Mihai Muntean. La sanatoriul din Spania unde este dirijat, are parte de experiențe aparte, viața lui însemnând ceva din punctul de vedere al celor care îl coordonează. Reprezintă o valoare. Înțelege că în timpul acțiunii a fost protejat de alți colegi, alții au eliberat locul faptelor specifice de probele materiale legate de intervențiile în forță, acțiuni aflate sub acoperire. Iată cum descrie autorul zona de recuperare: „San Sebastian este locul potrivit pentru întremare. Clinica este situată pe colina estică a golfului ce pătrunde  spre inima orașului ca un disc semicircular, este așezată aproape de vârf, cu fața spre intrarea în golf. Vederea cuprinde imensitatea Atlanticului, aproape tot golful și colinele orașului. Micuța insulă de la intrare străjuiește oceanul și golful, flancat de cele două coline mai înalte decât celelalte din oraș și este o oază de verdeață” (p.65).

Acțiunea se desfășoară rapid dintr-o parte în alta a continentului, din Transnistria în Occident, sub forțe care pun preț pe valorile economice pentru care se dau bătălii extraordinare, de multe ori departe de ochii publicului.

Personajele sunt puține abia schițate, poate personajul principal, Daniel – Mihai Muntean, este mai conturat. Astfel de personaje nu au viață personală, sunt instrumente oarbe în mâna celor care îi controlează fie politic, fie prin contracte de servicii, fie prin tehnici de manipulare și captarea lor. Umanizarea personajelor se face prin tablouri introduse de autor în corpul acțiunii principale, relații de iubire tranzitivă, salvează un copil pe durata cât a fost în Spania la tratament, spre bucuria și aprecierea părinților. Lipirea unor scrisori în corpul acțiunii principale, ca semn al prezenței umane în lume, cu tragedii și speranțe mereu intacte.  De asemenea, acțiunea se desfășoară în zone aparte, locuri de frumusețe naturală, cu tablouri scurte, dar relevante. Personajul principal apelează la un sihastru/ pustnic, fost și el agent al forțelor speciale, cu unele capacități spirituale aparte, cu numele Daniel, nume predestinat.

Acțiunea are o deschidere specială spre o altă zonă socială, personajul principal este antamat de servicii universale specializate în apărarea valorilor globale, necesare echilibrului pe glob, ca activitate de protecție a valorilor generale ale umanității. Pentru astfel de servicii, acoperite ochilor publicului larg, există cineva mai sus pe scara sistemului.

Finalul acțiunii este descris printr-un elipsoid care arată sensul în timp și spațiu, cu puțină iubire, atenție, forță, înțelepciune, o zonă închisă, acțiunea desfășurându-se în spațiu închis, în jurul unor focare de interes pentru cel care îl generează, dar cu generozitatea simetriei. Este un final inedit, riguros, ieșind din sfera literară, doar atingând-o tangențial, pentru ca omul să rămână în picioare.   

Mijloacele literare sunt limitate, descrieri de natură, caracterizări sumare ale personajelor implicate, trimiteri spre zone de spiritualitate, cu focare de credință riguroasă, uneori spectaculoasă. Dialoguri scurte, exacte, închise în sfera strictă a evenimentelor descrise.

Romanul, mai exact miniromanul, se bazează pe schimbarea planurilor acțiunii, pe interesul pus asupra acțiunii în sine, ca poveste care face parte din marea poveste a lumii de azi. Poate fi tratat ca un script al unui film de acțiune, cu spioni și evenimente spectaculoase. Trădările vin din partea unor politicieni (parlamentarul Șarpe), ei au alte interese, mai ales personale și sunt sub controlul altor forțe, străine de interesele țării. Trădările fac parte din jocul internațional de acaparare a resurselor economice, naturale, umane. Comunicarea dintre personaje se face și prin gesturi, semne, semnale discrete, dispozitive electronice, limbajul este limitat, spre deosebire de limbajul oamenilor obișnuiți. Zbuciumul interior al personajului este al omului captiv, nu unul existențial, el trebuie să găsească mereu o ieșire din acțiunea imediată, raportat la acțiunea de ansamblu. „Mihai este asaltat de propriile gânduri existențiale. Până la urmă va trebui să clarifice, cât mai curând, calea de urmat. Nu este singur, are o mângâiere lângă el, în inima lui și asta schimbă totul. Muntele, împresurat de zori – faptul zilei vine mai întâi pe munte – îl atrage ca un magnet. Pustnicul este pe stânci cu Schatz și Pin. Cu hainele fluturând în bătaia vântului, stă drept și nemișcat cu fața spre Caraiman. (…) Prima rază de soare atinge vârful muntelui trimițând miliarde de scântei în jur. Una dintre ele se desprinde și lovește un bloc de stâncă instantaneu, fulgeră ochii lui Mihai” (p.123).

Cartea aduce în zona de interes pentru cititor activități care au importanța lor în vremurile acestea, dovadă că mai există domenii de exploatat în cadrul fenomenul literar. Cu fraze precise, exacte, Iosif Roca ne-a oferit o poveste aparte, realitatea și fantezia fac corp comun, cititorul fiind atras în vârtejul noii lumi în care am intrat.

Nu putem prevedea cum vor fi primite în registrul literar aceste domenii noi de activitate care se ivesc în viața de zi cu zi, literatura este o sferă sensibil la pulsul politic de la noi.

Paradigma vremurilor este tot mai abruptă, la fel ca acțiunea cărții. 

 

 

Constantin Stancu

*Text apărut în revista „Răsunetul cultural”, nr. 4/2024