Dumitru Augustin Doman și farmecul prozei scurte... Drujba roșie în acțiune

 

 

Povestiri între alb și negru cu Dumitru Augustin Doman

 

 

Dumitru Augustin Doman are plăcerea de a povesti, proza scurtă îl avantajează, îi dă posibilitatea de a reda fragmente din viața marilor anonimi, care dau culoare peisajului provincial. Cu volumul de povestiri OMUL CU DRUJBA ROȘIE ȘI ALTE POVESTIRI*, apărut la Editura Limes în anul 2023, scriitorul ne poartă într-o lume veselă, absurdă, o lume a facilului și a dinamicii mundane. Societatea pare a glisa spre o perspectivă zglobie și caraghioasă.

Scrise cu nerv, personajele au o viață bine așezată, pe valori absurde, tragedia și umorul zguduie timpul lor. Ele trăiesc într-o sferă aparte, nici în trecutul glorios al comunismului de fațadă, nici în viitorul globalist capitalist în care au intrat. Au un timp de unică folosință, coagulat după măsura vieții lor, bazată pe mici detalii care devin mari proiecte.

Dumitru Augustin Doman a creionat cu talent aceste momente speciale din viața personajelor sale. Ele au un scop, dar unul deviat. Au valori, unele afectate de neputințe. Sunt harnice până la limita hilarului. Viața lor este prinsă între un optimism gregar, un timp boem al alcoolurilor de sezon, birocrație, amintiri zburdalnice, nepotriviri imputabile altora.

Sugestiile vin natural, din corpul textului. Drujba roșie simbolizează pe distrugătorul harnic, mereu pus pe revoluții și schimbări de dragul schimbărilor. Un simbol al trecutului, manifestat într-un prezent aparent. Evenimentele se ivesc din pasta vremii: sfințirea autoturismelor, ritualul de înmormântare, chirurgul de mătase, cel cu teoria, fundul bombat al cofetărese, un semn al marketingului de sezon, parastase bine organizate, autoritatea militarilor în vremuri de pace, traficul de influență la modă, ucigașul sensibil, venit din altă lume etc. Cu alte cuvinte, povestirile curg spre cititor cu sinceritate literară, umor și absurd. Nimic despre noua lume în care au intrat personajele, fără atenție pentru noua situație a capitalismului captiv. Ele nu sunt interesate de marketing, tranzacții, cotații la bursă, construcția de afaceri. Așteaptă un stat paternalist care a căzut în ruină, trăiesc un timp abandonat…  

Doi vecini dispută doi cai, unul alb, altul negru. Bietele animale ajung în ceaun, disputa lor este una tradițională, pentru că așa se face, nu? (Calul alb și calul negru, p. 21 și următoarele).

O grupă de soldați sapă groapa superiorului care a trecut la cele veșnice, o fac disciplinat, cu sistem, pe marginea noii gropi ei trec sticla cu băuturi tari din mână în mână. Problema este că poziția gropii nu era pe măsura gradului fostului superior și povestea continuă într-un timp absurd (Groapa viceamiralului, p. 23 și următoarele).  

În vremea izolării, vreme de criză socială, personajul însingurat joacă șah cu sine, o dată cu piesele albe, altă dată cu piese negre… Are, deci, șansa să fie victorios, satisfăcut de noua situație… Alternanța dintre alb și negru apare mereu în proza scurtă semnată de autor, este punctul în care personajele trebuie să se decidă, dar decizia lor este într-un ținut gri…(Jocul de șah, p. 28 și următoarele)

Consilierul local, fost militar, jandarm cu experiență, șeful popotei timp de 25 de ani, pensionar activ, sesizează imediat oportunitățile din zona sa, pretinde unu la sută din afacerile aprobate în consiliul local, votul lui fiind unul decisiv. Știe să acționeze în vremuri tulburi, are disciplină și atenție…pentru sine… (Mister Unu la sută, p. 36 și următoarele).

În lumea de azi ar putea exista un judecător care nu ia șpagă, nu trântește dosare, nu execută comenzi politice. El ar merita un monument… (Monumentul judecătorului necunoscut, p. 61 și următoarele).

Un jurnalist ține ziarul Expresul de ambe sexe, scrie la comandă pentru partidele aflate la putere sau în opoziție, știind să atragă resursele în zona sa și să exploateze lumea bună a politicii (Extremistul de stânga și de dreapta, p. 97 și următoarele).

De la un accident banal, spargerea unei oglinzi laterale la autoturism, se ajunge, la inițiativa agentului de asigurări, până la reparații totale, cu sume importante, pentru ca acesta să-și încaseze comisionul… Acțiunea crește treptat, până la reparația capitală a autoturismului (Oglinda spartă, p. 91 și următoarele).

În povestirea Orașul de oțel, oamenii se sacrifică pentru realizarea combinatului în orașul Oțelul Purpuriu, se finalizează lucrarea cu mult aplomb, imediat apare și investitorul din Australia care a cumpărat combinatul, l-a dezmembrat pe bucăți și a dus materialul în Australia pentru a-l topi. Concluzia autorului: „Și-am încălecat pe-un cățel și v-am spus povestea combinatului de oțel” (p. 96).

Dumitru Augustin Doman scrie cu aplomb, umor și intră în mintea personajelor cu talent: „Alexandru Mătase îl privește pe ministru ca pe unul picat din lună. <<Domnule ministru, nu cred că m-ați înțeles. Eu sunt protagonistul congreselor de chirurgie de la Veneția, New York, Dresda și multe altele. Am o vitrină întreagă de trofee, de titluri academice, inclusiv de la Beijing. Dar, eu nu operez. Eu sunt un teoretician strălucit, dacă vreți vă pun la dispoziție referințe internaționale și din țară cu metodele mele revoluționare de intervenții chirurgicale. Dar de operat, m-a ferit Dumnezeu. Atât de jos nu pot ajunge niciodată. Și-apoi, să vă spun un secret: leșin pe loc când văd sânge…>>” (Chirurgul de mătase, p.66).

Azilul de femei în vârstă, o inițiativă socială demnă, este descris cu mult haz: „Azilul de bătrâne din mijlocul pădurii de brad este o clădire uriașă, și rotundă și pătrățoasă, un fel de cub înscris într-o sferă, cu spații verzi de jur-împrejur, dar cu multă verdeață chiar în burta ei, în centrul perfect al sferei care corespunde, de altfel, centrului perfect al cubului” (p. 56).

Exemplele pot continua. Cu fraze clare, simple, dar nu simpliste, scriitorul transmite un mesaj despre lumea aflată sub semnul drujbei roșii. O face relaxat, cu umor și deschidere. Fiecare personaj are povestea lui, una importantă în economia vieții. Destinul are rolul lui în acest malaxor de vieți, aflate la limita dintre alb și negru, dintre o lume și alta. Numele personajelor sună ilar: preotul are numele de Vasile Gheorghioiu și vrea donații pentru Sfântul Terapont; vecinii: Ilie Albu și Vasile Negru, dispută pentru doi cai, unul alb, altul negru; Gari Moșmondeanu este individul aflat în izolare; octogenarul care a decedat: Vasile Oprescu; sergentul de motorizate: Norocel Bizon; patroana de cofetărie: Cecilia Bombea; Francis Hamer, directorul combinatului de oțel; televiziunea aparține deputatei liberale Geanina Pușcalău; jandarmi de serviciu: Avram Motan și Lotar Ferezeu etc. Numele definesc pofta de acțiune și implicare în mundan.

Ioan Lascu reține pe aripa de pe ultima copertă: „Incitațiile și deflexiunile către absurd se apropie - și nu o dată – de cele ale maestrului genului, Urmuz, că doar Dumitru Augustin Doman locuiește pe urmuziana stradă Vlad Țepeș, la nr. 2, chiar în orășelul natal al acelui enorm și monstruos <<grefier>>, în Curtea de Argeș”.

Câteva date Bio-bibliografice despre prozator sunt prezente în carte, pe aripa primei coperte. Este prozator, eseist, jurnalist, redactor-șef la revista „Argeș”, a publicat numeroase volume, tratând, printre altele, despre Moartea noastră cea de toate zilele (2007), Sâmbătă, duminică și alte singurătăți (2016), Moartea de după moarte (2019), Cetățenii lui Urmuz (2008) etc.  A obținut mai multe premii literare acordate de reviste literare de prestigiu din țară și premii ale Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Pitești (2008) sau Filiala Alba-Hunedoara (2019).

Personajele sale au speranțe mari, văd dincolo de limitele imediate, pensionari cu stabilitate sociale, visează: „Dar, Andrei readuce discuția unde este el cel mai tare, lider nu al minierilor, ci al analiștilor și strategilor militari. Le expune situația internațională, mutările strategice, le citește câte o postare personală pe rețelele de socializare, unde zice că are mare succes. <<Să fiu mai tânăr, începe el să viseze cu voce tare, să fiu mai tânăr mi-aș da doctoratul în strategii  și aș ajunge cel puțin secretar de stat în Ministerul Apărăii…>>” (p. 129). Realitatea ivește tema: personajele aveau un concurs special, cine urinează cel mai tare, a cui jet bate mai departe… Ieșirea din zona înaltă a vieții în zona de jos, cea de pe marginea prăpastiei, se face la Dumitru Augustin Doman cu mult talent, pe bază de aventuri zburdalnice, de mică amplitudine, dar mari în ochii personajelor…  Autorul are o anumită empatie pentru acestea, în fond ele fac viața mai veselă și merită să visezi…

Zenovie Cârlugea scria în septembrie 2023: „La cei aproape 40 de ani de la debutul editorial (Povestiri cu contrapunct, Editura Albatros, 1985), Dumitru Augustin Doman este un prozator optzecist consacrat, cu o operă armonios articulată, de modulații caragialiene și cehoviene, și nu mai puțin de o frapantă originalitate, individualizând o manieră de creație și un stil ușor recognoscibil și de mai largi disponibilități expresive”.

 

 

Constantin Stancu

Text publicat în revista „Actualitatea literară”, mai 2024

 

*Dumitru Augustin Doman, Omul cu drujba roșie și alte povestiri, proză scurtă, 140 pagini, Florești: Editura Limes, 2023. Nota de prezentare: Adrian Alui Gheorghe; Colecția Lakonia; Editor Mircea Petean.