Condica de Haţeg, 29 august 2015
Radu Igna este
un generos. În data de 29 august 2015, în sala de şedinţe a Consiliului Local
Haţeg s-au prezentat două cărţi importante pentru Ţara Haţegului: Vocaţia culturală a Haţegului şi Haţeg - Vremuri şi oameni, fapte şi
mărturii, cărţi semnate de scriitorul Radu Igna. Cărţile sunt la a doua
ediţie, au fost publicate de Editura CronoLogia, Sibiu. Maria-Daniela Pănăzan,
directorul editurii, a fost prezentă la această lansare de suflet. A fost
prezent şi poetul Francisc-Mihai Lorinczi, un mare iubitor al munţilor, al
obiectivelor din zonă, un mare iubitor de frumos şi prieten al scriitorilor.
Evenimentul a fost coordonat de către domnul Cristi Bătrâncea, directorul Casei
de Cultură Haţeg, cu mult tact, emoţie şi vădită bucurie.
În deschiderea
manifestării, domnul primar Goia Marcel a prezentat contextul fericit în care
se lansează aceste cărţi, Zilele Oraşului Haţeg 2015, Festivalul Haţegana,
ediţia a XVI-a. Cu sprijinul haţeganilor, cu logistica primăriei, cu deciziile
consiliului local, a fost posibil acest eveniment de excepţie. Domnul primar
Marcel Goia l-a felicitat pe scriitorul Radu Igna, autorul celor două monografii
şi a declarat că este un susţinător al culturii şi al scriitorilor din zonă.
Emoţia l-a marcat şi cuvintele sale au avut un uşor tremur de bucurie. Un mesaj
de susţinere şi deschidere pentru „fenomenul Ţara Haţegului” a adresat şi
domnul Maria Petru Sorin, deputat. În cuvinte energice, ca om care trăieşte în
Ţara Haţegului, sprijină iniţiativele de acest gen şi este deschis problemelor
care apar în acest ţinut de excepţie.
Directorul
editurii, istoricul literar şi scriitorul Maria-Daniela Pănăzan, a prezentat pe
scurt cărţile şi efortul depus de autorul lor. A făcut-o în cuvinte calde şi cu
multă bucurie. S-a declarat încântată de frumuseţea Ţării Haţegului, de oameni,
de cărţi, de istoria de excepţie a zonei. Excursia făcută în această ţară din
ţară a impresionat-o în mod evident, iar locurile i-au dat ferma convingere că
oamenii de aici sunt primitori şi generoşi.
Au avut cuvinte
de laudă Gligor Haşa, scriitor, Raul Constantinescu, scriitor, Ioan Sebastian
Bara, directorul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva, Cristi
Bătrâncea, doamna Rodica Badea, directorul Colegiului „I.C. Brătianu” Haţeg,
alţi invitaţi.
A fost o zi
minunată în care haţeganii şi musafirii s-au întâlnit cu istoria şi poezia
locului. Domnul Andrei Răiescu a donat primăriei Haţeg şi bibliotecii judeţene
două cărţi de Nicolae Iorga, ediţii mai vechi, despre Ţara Haţegului.
În final, Radu
Igna, emoţionat, a prezentat istoria cărţilor sale, modul cum a ajuns la
materialul documentar bogat şi cum le-a redactat, apoi a dat autografe celor
care au dorit să aibă o amintire despre Ţara Haţegului.
Cartea Vocaţia culturală a Haţegului, începe cu
acele cărţi care au strâns în
cuvinte taina ţinutului, apoi sunt note despre cărţile unor importante
personalităţi care au descoperit zona cu interes şi bucurie: Condica Haţegului, după Nicolae Iorga, Haţegul aşa cum apare în Cronica
Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Haţeg, continuă cu plângerea călugărului Efrem pentru mânăstirea Prislop.
Radu Igna caută
esenţa vremurilor: istoria vicariatului greco-catolic, sau istoria specifică
locului la începutul evului mediu românesc, pentru a face o călătorie cu Romulus Vuia prin ţinut şi prin zona
vecină a Pădurenilor, insistă pe călătoria făcut de Aron Densuşianu cândva, sau pe graiul
locului pus în evidenţă de Ovid
Densuşianu, pentru a prezenta modelul
haţegan aşa cum l-a văzut Adrian Andrei Rusu.
Preocuparea lui
Radu Igna pentru zonă a mers mult mai adânc, a prezentat obsesia colonelului Zagoriţ pentru Ţara Haţegului ca locul
unde a fost Sarmizegetusa lui Decebal, sau pe strădaniile unui arheolog aproape
necunoscut care a trăit în vatra Haţegului, Hristache Tatu care a căutat mărturii despre istoria dacilor aici,
la intersecţia marilor bulevarde ale istoriei.
Eroismul
românilor a fost reflectat în istoria
unui batalion de vânători de munte, o istorie a militarului român care
biruie timpul, vremurile, tradiţia şi moartea într-un mod special.
Despre
aprovizionarea cu apă în Dacia romană a scris Gică Băieştean, arătând tehnici sau soluţii pentru viaţa civilizată
din Dacia romană, ca efect al puterii care ştie ce vrea într-o provincie care
lupta continuu, până la autodistrugere.
Perioada 1950 –
1960 este pusă în evidenţă şi în contrast cu marile perioade ale istoriei prin registrele simple ale unui inspector
şcolar, spiritul contorsionat al vremurilor apare din procesele verbale ale
unor funcţionari care erau presaţi de politic să facă lucruri contrare
istoriei. E un mod de abordare simplu şi relevant, viaţa a lăsat urme în marea
arhivă a lumii.
Această panoramă
a zonei a fost atent studiată de Radu Igna şi ne prezintă esenţa, uneori
descoperă lucruri contradictorii şi refuzate de vremuri, prin cărţi aruncate la
deşeuri, la topit, le recuperează cu dragoste pentru că era ceva mirific,
fascinant: pântecul istoriei unde s-a format poporul român. Au fost ani buni în
care Radu Igna a strâns date, cărţi, scrieri unele nepublicate şi care nu ar fi
avut şansa să fie publicate înainte de 1989, a avut răbdarea de a se împotrivi
uitării, a prins portretul unui anonim
ca Mihai Baiu, ce a lăsat manuscrise în urma sa, mult mai interesante decât
scrierile de rutină de astăzi.
Autorul pune în evidenţă şi
operele unor importanţi scriitori care au scris despre ţara aceasta, de la Jokai Mor cu povestea mitul lui Faţă
Neagră, de la Gligor Haşa care a
scris despre tainele istoriei poporului dac, punând, apoi, în evidenţă
amintirile silvăşene ale lui Cecilia
Terezia Bolchiş - Tătaru, prezentând mişcarea literară a poeţilor de Haţeg
ca Romulus Constantinescu, Ionel Amăriuţei
sau Ionel Drăgănescu, Constantin Stancu.
Nu sunt uitate
ziarele care au apărut la Haţeg, ca Arena,
Columna sau Cuvântul adevărului. Chiar şi
fotografii sunt amintiţi, cei care au prins clipa de aur a ţării în
fotografii memorabile: Aurel Anca sau Horvath Josef, ori pictorii care au
adus un strop de viaţă în culoarea anotimpului de Haţeg precum Gulie Gheorghe sau Vasiloni Drăgălin.
Inspirat, autorul încheie cu o notă de
prezentare a cărţii, în limba română şi limba engleză.
Ca un mit al
omului de Haţeg se evidenţiază Ioan
Munteanu, memorandist din zonă, judecat de puterile vremii pentru că a
difuzat Memorandumul Românilor în zonă într-o vreme grea pentru români, în anii
1892, sub guvernare străină. Eroul, aproape anonim, are doar o cruce în cimitirul din Haţeg, semn că a
trăit aici şi a murit demn, că a rezistat procesului politic de la Cluj din
anul 1894 şi că la întrebările judecătorului a răspuns simplu în logica
românului care se vrea liber, alături de marile personalităţi care au luptat
pentru istoria românilor în stil românesc ca dr. Ioan Raţiu. Meritoriu pentru Radu Igna sunt acele pasaje
extrase din procesul care a avut loc la Cluj ca un moment de demnitate şi
iluminare a intelectualului român la vreme de cumpănă pentru istoria neamului.
Autorul a stăruit mult până să poată ajunge la acele dosare de la Cluj în care
era prins în stilul justiţiei vremii viaţa oamenilor, a memorandiştilor.
Autorul cărţii
scrie: „Până când a trăit Ioan
Munteanu? Am apelat la arhivele oraşului. Nu există date din acea vreme. A
trăit oare pe vremea Marii Uniri din 1918? Posibil. Ar fi împlinit 73 de ani,
judecând că s-a născut în 1845. Şi ce s-a întâmplat în viaţa lui de la
întoarcerea de la Cluj? Cu siguranţă, nu a fost primit cu urale…”
În monografia Haţeg. Vremuri şi oameni, fapte şi mărturii,
Radu Igna redă exact vremurile, pentru unii naraţiunea sa poate să irite,
pentru alţii sunt evenimente pe care le-au trăit, pentru alţii date dintr-o
monografie, dar toate înseamnă viaţă începând cu speranţa: lumina de la capătul
tunelului, visul ca Haţegul poate să devină un oraş european, dorinţa oamenilor
de continuitate, ori miracole economice (Theodosie Petru), juridice (Ioan Vida,
fostul preşedinte al Curţii Constituţionale), politice (Ioan Timiş, parlamentar
din anul 1991 până la deces în anul 2010), scriitoriceşti (Daniel Pişcu,
reprezentant de seamă a Cenaclului de luni, condus de Nicolae Manolescu),
muzicale (Petru Armean), fotografice (Nicolae Filiş), artă şi artizanat (Simion
Grec), economice (Solomon Buzducea), teologice (Tiberiu Lăpădătoni), medicale
(dr. Victor-Caius-Livius Alicu) etc. Cine va citi cartea va descoperi şi alte
personaje în această epopee, personaje interesante, definite de muncă, pasiune,
cinste, talent, curiozitate, îndrăzneală, credinţă, depăşirea limitelor.
Radu Igna are
darul de a prezenta portrete de oameni într-o manieră clară, uşor enigmatică şi
având ceva definitoriu care face diferenţa, stabileşte limite şi propune ţinte,
redă demnitatea universală a unor oameni speciali, cu deschidere spre lume.
Cititorul va fi surprins de faptele haţeganilor, se va mira cum unii au ajuns
să fie cunoscuţi în străinătate şi mai puţin cunoscuţi în ţară, poate chiar în
Haţeg… Radu Igna a reuşit să pună în lumină acea stare specială din viaţa unui
om: timpul în care se nasc miracole…
Monica Niculescu
ne prezintă în această saga haţeganilor un moment important din viaţa elevilor
de la Liceul din Haţeg, în anii 70, realizarea unei piese de teatru sub
îndrumarea profesorului Radu Igna, „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde,
un eveniment care a marcat pe „artişti”, pe spectatori, pe haţegani şi pe alte
persoane din judeţul Hunedoara. Ea rememorează: „Am fost captivaţi de tot ce
ţinea de scenă, totul era „nou” şi altceva. Am văzut că nu era simplu nici să
mergi (ca o lady) sau să te comporţi conform personajului interpretat, mai ales
că avea de trei ori vârsta mea”. Fără să vrea ea ne prezintă dinamismul
personajelor din cartea aceasta, Radu Igna, încă o dată, şi-a rezervat regia şi
sugestia.
Ţara Haţegului?
Imagini care au fost, istorii de ieri, de azi, o proiecţie despre viitor...
