DESPRE „APRIDEREA NEURONILOR”
CU REMUS-VALERIU GIORGIONI
Pasionat de efectele credinței creștine în viața omului, dar și în viața socială, a colectivității, Remus-Valeriu Giorgioni revine cu o temă dragă, Gloria lui Dumnezeu. În cartea de analize și eseuri Gloria-Șekina (Vol. II) – Elemente ale Cunoașterii, realizat la Editura RISOPRINT din Cluj-Napoca, în anul 2024, autorul ne propune, și realizează, mirajul cunoașterii din perspectiva teologiei creștine sistematice. Nu se limitează doar la această latură, avem și apologetică, hermeneutică, principii științifice, aspecte ale literaturii prin prisma eseului bine acordat la valul istoric. O carte complexă, curajoasă, incomodă pentru atei, amatori și formatori de opinie interesați.
Cunoașterea se bazează, subliniază autorul în cartea sa, pe un complex de
factori, forțe și prezențe acceptate de doctrina creștină. La baza cărții stă
Biblia, cu toate palierele sale, apoi, concepte ale științei și alte laturi ale
cunoașterii. Se pune accentul pe importanța revelației creștine, apoi a
rațiunii, punctându-se firul roșu care străbate istoria oamenilor, așa cum s-a
fixat prin cuvintele specialiștilor. Titlul este unul avertisment, sunt doar
elemente, deci părți ale unui proces mai amplu de cunoaștere. Forța dinamică
este credința omului, el putând să aleagă din noianul de date, elementele
esențiale. Biblia, în codul ei interior, dincolo de ritualuri, este cartea/
cărțile despre adevăr. Adevărul s-a întrupat în Iisus, fiul lui Dumnezeu, pe
baza celor două naturi ale sale: om desăvârșit și Dumnezeu, ipostaze și ale
cunoașterii, nu doar existențiale. El este întruparea Cuvântului. Ceea ce
atrage omul este Gloria-Șekina, prezența lui Dumnezeu.
Titlul împrumută mesajul din cultura ebraică, din Vechiul Testament, așa
cum prezența lui Dumnezeu s-a manifestat oamenilor inițiați. Prefața „Fața
Domnului” introduce pe cititorul avizat în tema cărții. Postfața Slava Domnului (Șekina) în Noul Testament,
indică apogeul cunoașterii. Ea se manifestă deplin în Iisus Christos, norul
divin semnalând prezența lui Dumnezeu și transmiterea concomitentă a mesajului
divin (vezi tabloul de la Muntele Schimbării la Față). Prezența încapsulează și
mesajul, adevărul.
În numeroase pagini, autorul face inventarul temelor și ideilor sale așa
cum s-au revelat în Scriptură. Cunoașterea este progresivă, se bazează pe
inițiativa lui Dumnezeu, disponibilitatea omului, capacitatea de a primi
mesajul divin, preluarea lui sub puterea Duhului/ Spiritului Sfânt, coagularea
ideii, declanșarea voinței de a accepta și acționa conform cu aceasta,
capacitatea de a realiza voința divină în viața omului și a comunității.
Cartea începe cu o temă dragă evangheliștilor: evoluție sau creație,
elementele științei aducând argumente pentru a depăși impasul. Oamenii de
știință au acceptat, mai ales în ultima vreme, că în spatele Creației se află o
minte inteligentă, cu un proiect inteligent, evoluția trecând în plan secund.
Cunoașterea este un adevăr a credinței, omul face pași importanți în
înțelegerea Creației, formându-se o cosmologie pe baze biblice, parte a
științelor actuale. Cunoașterea Universului permite cunoașterea lui Dumnezeu.
Autorul pune accentul pe „aprinderea” neuronilor, mierea cunoașterii: „Prin
strunirea minții se obțin toate acele mari realizări ale gândirii, în toate domeniile, prin
canalizarea ei pe un singur făgaș, fără alunecări colaterale. Modelată întruna
mintea noastră are posibilitatea să înflorească, depășindu-și hotarele” (p.50).
Adevărata cunoaștere se bazează pe Biblie, există o deosebire între
cunoașterea filozofică și cunoașterea teologică. Sunt subliniate și limitele
puse de inițiatorul cunoașterii: precaritatea condiției umane, abisurile în
care se mișcă omul, latura spirituală și morală, cu elementele etice, păcatul,
eroarea etc. Limbajul se bazează pe mituri, legende, simboluri, analogii, pilde
sau exemple, tipologii sociale de-a lungul timpului, ziceri, proverbe etc.
Toate sunt specifice pentru cunoașterea religioasă, deosebită de alt gen de
cunoaștere. Giorgioni are abilitatea de a folosit acest limbaj, pune accente și
trage concluzii. Unele sunt „sigilate” în teorii bine acceptate de mitologie,
literatură, credință.
Dincolo de limită există un drum spre lumină, o schimbare generată de
prezența lui Dumnezeu. Filozofia presupune idoli, chiar dacă partea modernă a
mai schimbat perspectivele. Istoria și religia se întrepătrund, religia fiind o
forță socială mereu prezentă indiferent de forma de organizare socială.
Triburi, grupuri de triburi, popoare agregate, națiuni, asocieri de națiuni,
după cum citează autorul de-a lungul cărții.
Iisus reprezintă apogeul cunoașterii, El a fost anticipat de scrierile din Vechiul
Testament, oferind reguli ale disciplinei spirituale, iar confruntarea dintre
filozofia greacă și religia creștină a rezolvat problema. Sincretismul dintre
înțelepciunea ebraică, filozofia greacă și valorile sociale coagulate în
Imperiul Roman în primele secole, oferă codul cunoașterii. Autorul nu se
limitează doar la Biblie, face teologie sau filozofie comparată, sunt
enumerați, prin idei, opere, concepte, filozofi, personalități ale culturii: de
la Emil Cioran la Ravi Zacharias, la curentul osho sau Oparin, cu supa lui
primordială, ori Charles Darwin, apoi antropologul David Pilbeam sau
jurnalistul-eseist Lee Strobel. El se arată deschis spre teologia occidentală,
bazată pe studiile unor teologi americani, apelează la cultura ebraică și la
apologeți de marcă din lumea de astăzi.
Suferința permite cunoașterea din
plin, o regulă în istorie. După ce arată rătăcirea omului prin războaiele
purtate de-a lungul timpului, din motive religioase diverse, scriitorul afirmă:
„Dar sursa răului nu este Dumnezeu, prin voința Sa – el nu conduce planeta
într-un mod absolutist-autoritarist -, ci libertatea omului. Dumnezeu doar
îngăduie răul, temporar. Lăsându-i omului libertatea de a alege, Dumnezeu a
creat într-un fel posibilitatea răului, dar omul este cel care – instigat de
cel rău – a activat-o” (p.172).
Cunoașterea aduce speranța, o cetate – Ierusalimul Ceresc, un viitor
deschis, elementele sfârșitului, dar și speranța vieții veșnice. Intrarea în
eternitate datorită Gloriei Divine, ca promisiune cu elemente de certitudine,
pentru unii.
Celor care nu studiază Biblia, autorul le oferă numeroase elemente ale cunoașterii
religioase, de la teologia liberală la cea socială a eliberării, ori teologia
existențialistă sau cea istorică, cu accent pe teologia biblică.
Celor care au preferat să se aplece asupra Scripturii, autorul le aduce
argumente convingătoare că sunt pe calea corectă, a celor dedicați. Este și o
carte de apologetică pentru că autorul apără credința creștină în fața
post-adevărului, a relativității valorilor de azi, într-o lume globalistă, în
care ideile circulă libere, fără elemente de stabilitatea și siguranță. Omul
fiind expus erorilor, iar cunoașterea eronată blochează voința și realizările.
Chiar dacă nu aduce totdeauna elemente noi în abordarea sa, autorul realizează
o sinteză a valorilor creștine, mereu noi prin impact și coagularea forțelor
sociale într-un punct de trecere. Uneori se lasă dus de valul culturii ebraice,
așa cum apare în Vechiul Testament, dar revenind la actualitatea Evangheliei
lui Iisus, împins de credința sa și de epistolele Apostolului Pavel.
Remus-Veleriu Giorgioni afirmă: „Prin credință/ acceptarea Cuvântului, noi
am reușit să înțelegem adevărul acesta veșnic: pe Chipul lui Christos, cel
vizibil pentru o vreme lumii acesteia, se vede tocmai strălucirea slavei lui
Dumnzeu-Tatăl (p. 238).
Pe ultima copertă se fixează esența cărții, făcându-se referire la Gloria
lui Dumnezeu, sunt prezentate câteva date despre Remus-Valeriu Giorgioni, poet,
prozator, eseist, colaborator la jurnalele culturale, absolvent al Institutului
Biblic BIMI (1994-1998), membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul
1997.
O carte de cultură care poate ajuta cititorul să treacă de abisurile
zilnice, atât de prezente în viața oamenilor de astăzi.
Constantin Stancu
Text publicat în revista ”Actualitatea literară”, nr. 130, iulie, 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu