Vatra veche și timpurile
înclinate
Scriitorul Nicolae Băciuț este harnic, prezent în numeroase locuri, ducând steagul culturii în zone diverse. Alături avea exemplare din revista „Vatra veche”. A prezentat mereu revista și cărțile publicate de aceeași editură. A etalat forța literaturii într-o lume dominată de ceasuri moi, crize diverse, contradicții. Această revistă desfășoară un fenomen cultural dinamic, menit să aducă în plin plan spiritualitatea românească, identitatea noastră, așa cum ne-o zămislim în fiecare zi, prin poezie, proză, eseu, dialoguri, istorie neconvențională, privită din punctul de vedere al soldatului care mărșăluiește pe jos prin timpuri înclinate.
Am descoperit în revistă o generozitate
aparte, fiecare scriitor avea un loc, cartea era pe planul prim. S-au depășit,
cumva, barierele dintre oameni și curente, dintre stări și perspective.
Literatura apare ca un fenomen ce pune în mișcare motivațiile unor oameni cu
talente deosebite. Ei fac viața mai frumoasă, mai bogată. Există un scop în
toate și revista se străduiește să arate direcția în care ne mișcăm.
Cărțile nou apărute au avut numeroase cronici de întâmpinare, autorii și
iubitorii de literatură au primit mesajul despre fenomenul literar de la noi.
Revista „Vatra veche” apare la timp, prin email aproape de ochii
cititorului, se desfășoară și prin forma ei tipărită pe hârtia cea de toate
zilele. Astfel, comunicarea modernă asigură apropierea dintre scriitori și
cititori, dintre pasionații de cultură și iubitorii de eternitate. O manifestare
fără frontiere, punțile căzând abrupt…
De multe ori, revista a găzduit scrieri bazate pe adevărul divin, poezia
religioasă găsind un loc aparte într-o lume care se depărtează de Dumnezeu și
de fiorul eternității. Nicolae Băciuț a făcut totul cu pasiune, astfel
lucrurile s-au legat între generații.
Totodată, el a legat marile valori ale literaturii de acest fenomen, a
pledat pentru personalități de primă importanță: Mihai Eminescu, Lucian Blaga,
Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Nicolae Steinhardt, Veronica Pavel Lerner etc.
Poezia de prima pagină a dat semnalul pentru un ospăț în metafore și semne:
Lumea se poate proteja sub umbrela unui lirism care înalță sufletele. Am
descoperit în dialogurile purtate cu artiști, scriitori, cu personalități
puternice argumentele necesare pentru a continua să văd dincolo de limitele
fizic accesibile, să văd cumva partea spirituală lucrurilor, armătura care
susține o realitate complexă, profundă.
Fiecare număr de revistă a reprezentat un eveniment așteptat cu interes.
Am contribuit, la fel ca alți scriitori, cu texte, poeme, am lansat,
prin mijloace modeste, revista spre
cititori dând semnal și semne, conștient că împreună putem fi mai puternici. Drumul
ei devine mai complex, sunt semne pe rețelele sociale, pe bloguri literare, la
instituții de cultură.
L-am auzit pe domnul Nicolae Băciuț recitând din poezia românească și,
evident, din poezia sa. O făcea cu pasiune, cu un glas care transmitea energii,
se străduia să fie glasul literaturii române dintr-o listă canonică proprie.
Era chiar Ziua Poeziei, prin anul 2013, la Hațeg. Dar evenimentele s-au repetat
și în alte locuri, în sărbătorile românilor, cu ocazia Zilei Limbii Române.
Reviste, cărţi de hârtie
Zorii zilei vin ca o invazie din care nu scapi,
chiar în cameră cu bibliotecă,
pe fereastră vezi grădina cu pomi de aramă,
iar lumina roade sticla ferestrei.
Priveşti cărţile scrise pe hârtie, revistele aburind secundele,
acolo sunt secretele care vor fi,
ştirile care au fost şi pe care nu le vom înţelege, poate, niciodată.
Aşa a început povestea:
O mână care scria pe zid cuvinte vechi,
neînţelese atunci, neînţelese acum,
dar mâna continuă să scrie mesajul,
zidul suportă ideile,
hârtia arde cu un foc tainic, dar nu se mistuie.
Ziua este aici, toate prăzile ei sângerânde ne stau la picioare,
ziua cu o mie de guri care țipă mut, cu sunete moi.
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu