MII POPOARELE DE CETINI
mii popoarele de cetini se smeresc sub vânt de soare
rugăciune murmurată se înalţă din izvoare
strecurată printre sfinţi şi-n miresme de altar
viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar
cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă
şapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă
ierburi din poieni văratici unduiesc liniştea vastă
nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă
şi pornesc lucrări serafii şi orânduiri heruvii
gura mea-i pecetluită – precum deltele de fluvii:
către Mare ea rosteşte cuvântări de Înalt Mist
din drum graiul nu-l întoarce – ci-n orbiri de ametist
alte capete-n coroană – alte frunţi sub joc de săbii
alte lumi şi alte soarte – cum şi vele de corăbii
mână-n ţarc de semne-arzânde rosturile învechite
şi-n noi viersuiri – noi fraze – trec Cuvântul prin noi site...
...o minune-i veşnicia – din crin
cer până-n pământ
dar destăinuiri nu face Înviatul din Mormânt...
de vezi semne în abisuri: taci – asculţi şi înţelegi
nu-ţi tocmeşti tălmaci uimirii nici pe magi şi nici pe regi
...nu poţi şti – uitând de Munte – chiuind la cânt de flaute:
adâncind lumini în suflet – vine Ravvi să te caute!
Adrian Botez
