De ce condamnat?
Radu Igna îşi pune în cuvinte trăirile legate de prezenţa omului în două epoci
în România, povestea valului de oameni care se nasc şi mor, condamnaţi de
societatea în care trăiesc. Deşi personajele cărţii par a se mişca liber, ele
sunt de fapt condamnate. Au sentinţa dată de epoca lor. Dacă nu te integrezi în
mişcarea epocii, fie comuniste, fie aşa-zis democratice, eşti condamnat, împins
să trăieşti la margine de lume şi să priveşti trenul care trece, să faci semne
şi să crezi că ţi-ai făcut datoria. E doar iluzia vieţii… Oamenilor nu le pasă
de oameni, dacă se pot folosi de tine, e bine, dacă nu, planează condamnarea.
Nu ai dreptul să priveşti viaţa din interiorul ei, să o trăieşti, ai dreptul să
faci doar ceea ce ţi se cere şi, tu, să fii spectator.
