Fragment
Cu
toate-acestea, şi contrar unul mers normal al lucrurilor, Minulescu nu părea
deloc grăbit să-şi publice cărţile, fiindcă iată, după anul 1913, urmează o…
tăcere editorială timp de peste 7 ani, când tipăreşte la aceeaşi Editură
Alacaly, volumul intitulat Măsti de bronz
şi lampioane de porţelan, Bucureşti, 192o, proză cu un pronunţat caracter
simbolist. De reţinut că, lucru
îndeobşte mai puţin cunoscut, un an mai
târziu, respectiv în 1921, Ion Minulescu debutează ca autor dramatic pe scena
Teatrului Naţional din Bucureşti cu piesa Pleacă
Berzele, iar în 10 ianuarie i se reprezintă comedia într-un act, Lulu
Popescu.
Iar de-aici, situaţia se schimbă aproape
radical: scriitorul îşi tipăreşte volumele într-o nouă schimbare de ritm,
respectiv: în 1922, la „Cultura Naţională” i se tipăreşte cea de-a treia ediţia
e Romanţelor pentru mai târziu, an în
care poetul este numit Director General al Artelor în cadrul Ministerului
Artelor şi Cultelor, funcţie pe care o va deţine până în anul 1940; în 1924, Îi
apare, la Editura „Cultura Naţională”, romanul Roşu, galben şi albastru, considerat unul dintre marile succese
literare ale vremii, roman în care autorul foloseşte ca materie primă
evenimente din primul război mondial, însă ilustrate într-o manieră ironică şi
un ton zeflemist în creionarea aventurosului personaj central Mircea Băleanu. De
menţionat şi chiar de subliniat că această apariţie editorială a fost precedată
de publicarea romanului în revista Viaţa
românească, cea care, spusese însuşi autorul, „l-a înjurat ca la uşa
cortului la fiecare apariţie a volumelor sale.”(id. cit.). Continuând să mă
refer la opera lui Minulescu: Manechinul sentimental (piesă de
teatru), Ed. Cultura națională, 1926, este o comedie în care viaţa reală sparge convenţia,
se substituie ficţiunii, manechinele transformându-se, prin iubire, în oameni; în
sfârşit, după o întrerupere de câţiva ani, în 1927, Ion Minulescu reapare,
editorial, în Colecţa Manuscriptum,
cu volumul de versuri Spovedanii, De notat că textele din volum sunt reproduse autograf
fiind multiplicate, probabil este şi acesta unul dintre motivele pentru care tirajul
este destul de redus: doar 1.500 de exemplare, dar şi pentru că poeziile
volumului, împreună cu alte poeme, vor fi incluse în Strofe pentru toată lumea (1930). De asemenea, tot în 1927, pe
scena Teatrului Naţional, i se reprezintă piesa Alegro ma non tropo, una dintre comediile sentimentale
de succes ale timpului, caracterizată printr-o suită de complicaţii şi încâlcituri
amoroase, deşi cu unele ramificaţii dramatice, în ansamblu înscriindu-se ca o satiră
de moravuri, toate brodate pe psihologia câtorva personaje mai mult pitoreşti
decât reprezentative ca structuri caracteriale… În acelaşi context, trebuie reţinut
un fapt interesant: în anul 1928, apare prima… colaborare oficială dintre
Minulescu şi Topîrceanu, respectiv, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti
se reprezintă piesa Amantul anonim cu
un prolog în versuri semnat de autorul Baladelor
vesele şi triste… Şi, să ne reamintim că 1928 este şi anul în care lui Ion Minulescu i se acordă Premiul naţional de poezie… Urmează, în
1929, publicarea romanului autobiografic Corigent la limba română, Ed. Cultura Națională… „În «Corigent la limba
română» locvacitatea se amestecă cu un fir de melancolie, care dă cărţii,
interesantă şi ca document, o oarecare nobleţe. Dar«miticismul» este şi aici în
toi (…)” (Călinescu, Istoria…, p.
696). În anul 1930, Minulescu apare cu două cărţi: Strofe pentru toată lumea,
Ed. Cultura Națională, 1930, de această dată, poetul a
renunţând la vechile peripeţii prin ţinuturi mai mult sau mai puţin exotice şi la
aproape torturantele sale cifre ineluctabil-fatidice păstrând în schimb un fel
de făloşenie presărată cu autoironii; de asemenea, el îşi tipăreşte volumul de
proză Cetiţi-le noaptea, alcătuit din
texte în care elementul straniu obligă cititorul la incursiuni în supranatural,
iar enigmistica dă greutate istorisirilor. Anul 1931, îl aduce pe Minulescu din
nou în atenţia publicului prin publicarea la „Cultura Naţională S. Ciornei”, a
romanului Bărbierul regelui Midas sau
Voluptatea adevărului, în care sunt satirizate moravurile din societatea
contemporană autorului, deşi, în timpul lecturii apare adesea senzaţia că
autorul forţează nota nejustificat. Pe scena Naţionalului bucureştean i se
reprezintă piesa Porumbiţa fără aripi...
Din punct de vedere al apariţiilor editoriale, pentru Ion Minulescu anul 1932
nu aduce… nimic, în 1933 publicându-i-se, la Editura Adevărul, ultimul său roman:
3 și cu Rezeda 4, în care autorul scoate în evidenţă statutul special,
de femeie frumoasă, dar uşuratică, al personajului Rezeda, împrejurul căreia
gravitează personaje care, împreună cu ea, ar putea fi personificarea unui
cvartet compus din: Femeia, Amantul, Gelosul şi Îndrăgostitul… Altfel, cu toată
silinţa autorului, romanul nu convinge mai degrabă lăsând impresia de o anume
naivitate în tratarea problemelor.
(Va continua)
Dumitru Hurubă
Dumitru Hurubă
