Nu mă-ntreba iar din ce se mai poate naşte holopoemul,
că-ţi răspund pe loc, în toată mecanica astrelor
de mai joacă olteano-rustemul,
pe platforma de marnă,
în ritmul ieşirii din solstiţiul de iarnă:
„– Fiecare parte din sacrul întreg cosmic, parte frumoasă
şi, aidoma culorilor din curcubeu, sănătos-minunoasă,
poartă grăunţii, fotonii, zămislitori de inimă, de neuron,
şi-i bucuros-cuibul elementarei particule dumnezeieşti,
desemnată prin blând-savantul termen,
mieros-luminosul boson...!“
Miercuri, 26 cuptor, 2016.
Ion Pachia-Tatomirescu
Din cartea De-a fotonii
