Prof. dr. Adrian Botez: Cazul Dacia... „Cartea este o pledoarie pentru vechimea poporului român, pentru simbolurile care au susținut arcadele istoriei. Adrian Botez face numeroase trimiteri la studii și cărți importante, despre mitologia noastră, și demonstrează legăturile precreștine ale românilor, cu valorile creștine, care stau la baza civilizației, așa cum o cunoaștem”

 

„Cazul Dacia”, pledoarie de Adrian Botez

 

Adrian Botez completează dosarul său despre Dacia, un caz aparte în istorie și în viața românilor. Un nume care a frământat mințile oamenilor și care a pus probleme marilor puteri, în vechime și acum. Cartea sa Cazul Dacia… (volumul al II-lea). Trei studii hermeneutice asupra Arheilor Sacri Zalmoxieni (CORBUL, BLAJINII, OUL)*, reprezintă o pledoarie pentru corectitudinea în istorie și pentru reconsiderarea rădăcinilor noastre. Cine are trecut are și prezent, pe acestea se poate construi viitorul cu un scop bine stabilit. Autorul ar putea fi acuzat de susținerea unui curent, în viața spirituală a oamenilor, de reconsiderare a tezelor consolidate ale doctrinelor sociale. Își asumă riscul, dosarul său se bazează pe un studiu documentat, cu trimiteri ferme și cu argumente. Pasiunea scriitorului și subiectivitatea sa sunt întrecute de principiile ferme ale cărturarului. Cultura, baza documentară, viziunea pe care și-o asumă, dau măsura unei monografii spirituale care poate convinge. Este cartea unui crez în care s-a inițiat.

Pentru Adrian Botez, traco-dacii reprezintă un neam sacru, a trăit pe acest teritoriu într-o formulă extinsă. Partea spirituală a unui popor contează enorm și asta îl determină pe autor să facă din expunerea sa o pledoarie pentru baza spirituală a societății de azi. Nimic nu s-a pierdut, nimic nu s-a câștigat, totul revine în istorie sub alte cuvinte. Această bază a fost măcinată de interesele economice și de putere ale marilor imperii, începând cu Imperiul Roman și, apoi, cu toate celelalte, care    s-au rostogolit pe acest pământ. Cartea este un demers evident patriotic, pentru că rădăcinile românilor probează vechimea și esența unui popor, în fața oglinzilor istoriei.

Citând surse de la Vatican, Adrian Botez, preluând o idee vehiculată în spațiul românesc, consideră că limba română este precursoarea limbii latine, o limbă practicată în fostul mare imperiu dominat de Roma.

Apelând la surse serioase, recunoscute pe plan internațional, el susține că geții au fost un popor înțelept, că au avut o concepție despre viață bazată pe valori spirituale solide. Înaintașii poporul român au stăpânit un teritoriu vast, vatra civilizației europene. Au fost bărbații care au constituit prima civilizație în istorie. Mărturiile în istorie vin de acum mai bine 12.000 ani, asta în contradicție cu mărturiile stabilite de doctrina istoricilor care descriu societatea ca fiind consolidată acum circa 5500 ani înainte de Hristos… Cu alte cuvinte, aveam o limbă, valori spirituale, organizare socială, rădăcini în vreme, iar Dacia a dat împărați curajoși Imperiului Roman, în antichitate.

Autorul se revoltă împotriva îndoctrinării copiilor, latinizarea istoriei este un aspect al victoriei celui care a cucerit fără să poată distruge integral Dacia. Autorul merge mai departe, valorile precreștine, bazate pe mișcarea spirituală a lui Zalmoxis, au anticipat valorile creștine întemeiate de Hristos.   

Cartea este o continuare, prin argumente, a mentalului intuitiv al unui neam străvechi, generator de neamuri. Hermeneutica aplicată, practicată de Adrian Botez, are ca scop interpretarea textelor vechi, a altor mărturii, a artefactelor, în stilul teologic-literar consacrat, pentru punerea în valoare a lumii spirituale a Daciei. El pune în evidență semnele și simbolurile care au coagulat cultura dacilor, le interpretează din mai multe puncte de vedere, pentru a demonstra că suntem urmașii unui popor puternic, greu de urnit spiritual din istorie și compatibil cu valorile creștine, care au modelat civilizația Europei în ansamblu. Prin analiza celor trei arhei – corbul, blajinii, oul – se pune în evidență forța spirituală a esenței fenomenelor în istorie, puterea de a dinamiza triburi, popoare, națiuni… Aceștia au fost puși în evidență de greci, latini, francezi și au format baza explicării devenirii unei societăți și a indivizilor, inclusiv, ca identitate consolidată și recunoscută. Identitatea ne face să fim ceea ce suntem și potențialul pe care îl avem în viitor. Arheii păstrează scânteia divină și rezistă în istorie prin valoarea esenței.

Analizând cele trei metasimboluri, Adrian Botez constată că arheul-corb apare, în vechime, sub o prezență copleșitoare, uneori pozitivă, alteori negativă, dar, evident, radiind istorie pură și destin. Noe (conform Bibliei) s-a folosit de un corb pentru a verifica starea apelor care au distrus lumea veche, înaintea porumbelului. În toate mitologiile lumii apare corbul sub diferite aspecte: cobitor, afectat de metamorfoza spirituală alb-negru, mistic-ermetic-ocult în alchimie etc. Irlandezii și dacii, însă, păstrează simbolul corbului ca unui solar, „pasărea focului”… Analiza lui Adrian Botez este destul de amănunțită și privește mai multe zone ale lumii, de la India, la Germania. La Zalmoxis, simbolul este preluat de doi corbi, trecut și viitor, ca privire peste vremuri, cu rol sacru și sigiliu.

Analiza blajinilor ca popor primordial, parte integrantă în Geneză, acceptați de creștinism în unele zone românești, dau măsura unor caractere larg acceptate: bunătate, blândețe, simplitate, credincioșie, înțelepciune, răbdare… Ei leagă umanitatea de parte bună care i-a fost dată la creație. Ei nu apar în Vechiul Testament, dar sunt susținuți de etnografi, de folcloriști, de cei care sunt atenți la tradiție, vin din precreștinism și au fost tolerați. Evident, sunt surse precreștine care au fost preluate în etnografie și îngăduite, în ortodoxie, ca sărbătoare practicată în unele zone ale țării. Adrian Botez merge mai departe, consideră blajinii ca fiind zei dacici. Studiul reflectă opiniile Bisericii Creștin- Ortodoxe Române, ale specialiștilor etnografi și etnologi, susținerile lui Eminescu prin opera sa, bazată pe valorile tradiționale și pe cărțile vechi, ale culturii universale. Autorul are concluziile sale, în care creionează o lume veche, cu valoare de simbol, una care leagă viul și neviul.  

Despre simbolul oului, acesta este considerat unul pascal fundamental, legat de ciclicitatea vieții, trimițând la roțile de foc care se rostogoleau peste dealuri, după tradiții, cu belșug și noroc, o revitalizare a lumii. Oul se lega de geneza lumii, de forța divină, de puterea de reînnoire a lumii.    

Cartea este o pledoarie pentru vechimea poporului român, pentru simbolurile care au susținut arcadele istoriei. Adrian Botez face numeroase trimiteri la studii și cărți importante, despre mitologia noastră, și demonstrează legăturile precreștine ale românilor, cu valorile creștine, care stau la baza civilizației, așa cum o cunoaștem. Din punct de vedere îngust, trimiterile sale pot fi considerate idolatrie. Din alt punct de vedere, acceptând tradiția, ele se înscriu în patrimoniul cultural al lumii, pentru că nu ne putem nega trecutul. Pentru români, trecutul a fost semnificativ și se încadrează perfect în marile civilizații ale lumii.

Adrian Botez pune pasiune și, prin stilul său, caută să convingă cititorul că trăim într-o zonă mitică, leagăn a lumii.  

Privit dinamic, Cazul Dacia reprezintă modul în care Dumnezeu a modelat lumea, subliniind faptul că revelația este treptată, pe măsură ce omul a putut să înțeleagă lumea, pe sine și Creatorul.

Adrian Botez notează: „Dintre cei 12 apostoli, Sfântul Apostol Andrei a avut, de departe, misiunea cea mai ușoară, în ce privește încreștinarea geto-dacilor, din Dobrogea: geto-dacii erau singurul popor din Europa care credea, cu desăvârșire, în nemurirea sufletului - și știa de ÎNVIERE!!! (aveau modelul Zalmoxis – cel înviat/ înălțat, după trei ani de scufundare sub pământ…)” (p. 79).

Dacă gândim că, în vremuri de criză spirituală și secetă, eroul Ilie (cel care s-a opus idolatriei, cu prețul vieții, și considerat sfânt), menționat în Biblie, a fost hrănit de corbi, la pârâul Cherit, înțelegem că, în istorie, există numeroase corespondențe, care nu sunt deloc întâmplătoare…

 

Constantin Stancu

 

*Adrian Botez, Cazul Dacia… (volumul al II-lea). Trei studii hermeneutice asupra Arheilor Sacri Zalmoxieni (CORBUL, BLAJINII, OUL)*, eseu, 107 pagini, Rm. Sărat:  Editura Rafet, 2018