miercuri, 4 iulie 2018

Scriitorii și istoria literară de la cetate. „Atente și prietenoase, ele au dat cititorului un fragment de istorie literară, plus bucuria lecturii, atât de rară în aceste vremuri complexe și tumultoase. Maria-Daniela Pănăzan reținând câteva note despre revista „Discobolul”, citează din poetul Pablo Neruda câteva versuri, ele sunt simbolice, transmit esența relației dintre oameni: „Și gândește-te, dragostea mea,/ că eu te aștept/ și că împreună suntem/ cea mai mare bogăție/ strânsă vreodată pe fața pământului” (Discobolul -20, p. 223)”


Filigrane caroline, 10 ani de literatură


Un eveniment de suflet pentru scriitorii din județele  Alba și Hunedoara a fost apariția cărții Filigrane caroline – Antologie aniversară – Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România - 10 ani -[1] . Cartea a fost prezentată la adunarea generală a filialei în data de 17 decembrie 2016 și a stârnit interesul scriitorilor prezenți.
Autoarele Monica Grosu și Maria-Daniela Pănăzan au adunat textele dedicate colegilor[2]  în această falie de timp. Căldura, prietenie, bucuria întâlnirii cu operele originale ale scriitorilor răzbat din paginile antologiei. Timpurile nu au afectat prospețimea textelor. Din contră, cititorul poate să redescopere universuri interesante, să descopere mesaje profunde, galaxii lirice, poeme rupte din continentele de metafore. Sunt atinse neliniștile creatoare, valorile literaturii în general și valorile specifice poeziei creștine, antologii dinamice, călătorii spirituale pe drumuri complexe, iubirea etc. Autoarele au privit atent și au subliniat martori speciali, gustul libertății, incursiunile în spațiile românești, poezia ca joc și poezia ca revelație. Notele literare, cronicile și semnele lăsate de scriitori formează un tot unitar, literatura este bogată, scriitorii pasionați. Sub semnele nopților de argint, la Masa Cuvintelor, în plin anotimp literar, cu presiunea paradoxului, cărțile au punctat identitatea românilor, foamea lor după frumos. Sunt analizate romane cu mesaj puternic, piese de teatru, cărți de poezie care au intrat în istoria literaturii, sunt creionate portrete de scriitori, cuvintele lor despre viață, literatură, răni și lacrimi. Cititorul va înțelege misterul provinciei, poezia pendulând între logos și imago, lentila timpului care ne pune sub ochi drame și destine. 

Poetul Aurel Pantea, președintele filialei și apropiat al scriitorilor, începe povestea cărților prezentate cu un elegant cuvânt înainte. Domnia sa subliniază devoțiunea celor două autoare, exigența și judecățile de valoare, spiritul critic autentic de care au dat dovadă. Reținem și următorul mesaj lansat de Aurel Pantea: „Sunt de admirat solidaritatea, eleganța critică, potențialul exegetic și nu în ultimă instanță, duhul amical ce se străvede în paginile acestei cărți” (p.6). 
Monica Grosu notează despre poezia lui Nicolae Crepcia: „În acest sens se compun poemele (fără titlu), ca niște cetăți textuale asaltate de amenințarea singurătății și gânduri încovoiate în semne de întrebare. Ruptura de lume, distanțarea de propriul sine creează neliniști și accentuează precaritatea ființei” (Poezia lui Nicolae Crepcia. Câteva considerații, p.39).
Tot Monica Grosu reține, analizând romanul Ritualul bestiei, autor Cornel Nistea: „De la simple însemnări despre existența cotidiană se ajunge la fine incursiuni meditative pe tema morții sau ample reflecții despre război, tortură fizică și morală, frică, lașitate, mai precis o analiză adâncă având ca nucleu tematic omul, privit în visceralitatea sa biologică și spirituală” (Cornel Nistea: Lumea sub asaltul bestiei, p. 119).
Cele două autoare se concentrează și pe fenomene mai largi care au marcat viața scriitorilor analizați din filială, am remarca Sacrul în poezia românească. Studii și articole (coordonator Aurel Pantea), semnat de Maria-Daniela Pănăzan (p. 126). Ea notează: „Invit cititorii să lectureze studiul despre poezia sacră a lui Lucian Blaga, studiu semnat de binecunoscutul Profesor clujean Ion Pop. Este foarte interesant să descoperi că „tristețea metafizică” blagiană are în ea nuanțe creștine și că interiorizarea meditativ-elegiacă ascunde, de fapt, conștientizarea sacralizării întregului cosmos…” (p. 126-127).

Sunt evocate momentele „Discobolul”, revistă solidă și serioasă de literatură și cultură. Tot Maria-Daniela Pănăzan remarcă numerele 166-167-168, oct.-nov.-dec. 2011 când a fost sărbătorit criticul Alexandru Cistelecan.
Monica Grosu analizează cartea lui Ieronim Muntean, Romanul feminin românesc, scriind: „Comentariile critice ale lui Ieronim Muntean se caracterizează prin amplitudine, reliefând numeroase aspecte ce țin de laboratorul creației, de structura compozițională a romanelor discutate, fără a neglija nici manifestările epicului analitic sau diversitatea caracterologică a personajelor” (p.105). Un întreg fenomen literar este astfel oglindit în această cronică, teme și personaje, sufletul feminin în acțiune, umbrind timpul crud și narațiunea care brodează epoci, evenimente, stări.
La finalul cărții aniversare, Filigrane caroline, avem datele necesare despre Monica Grosu și Maria-Daniela Pănăzan, două scriitoare cu personalitate, dedicate vieții literare din Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România.
Nu scapă atenției autoarelor momentele importante din viața unui scriitor. Este analizată opera lui Aurel Pantea, poet premiat la nivel național de U.S.R., poet care a lăsat semne puternice despre epoca literară actuală cu volumele Nimicitorul sau Negru pe negru.
De remarcat în antologia aniversară selecția versetelor aparținând scriitorilor analizați, textele citate, trimiterile făcute.  Cele două autoare au o sensibilitate aparte, rețin versete sau texte profunde, cu semnificații și viziune.
Mircea Stâncel: „este ultima moarte în odăile proprietarilor interbelici;/ și nimeni nu se întristează,/ dar tu începi să te schimbi la față;// el a închis secolul XX și a luat cheia;/ probabil cerul este în sfârșit atent/ și i-a făcut patul…” (un trup îngropat care vorbește, p. 188, citat de Monica Grosu).
Virgil Todeasă: „în liniștea satului/ se aude cum târâie moartea,// nebuna vine călare pe bicicleta făcută/ din spinii uscați de seceta verii” (Imagine, vara, p. 198, citat de Monica Grosu).
Atente și prietenoase, ele au dat cititorului un fragment de istorie literară, plus bucuria lecturii, atât de rară în aceste vremuri complexe și tumultoase. Maria-Daniela Pănăzan reținând câteva note despre revista „Discobolul”, citează din poetul Pablo Neruda câteva versuri, ele sunt simbolice, transmit esența relației dintre oameni: „Și gândește-te, dragostea mea,/ că eu te aștept/ și că împreună suntem/ cea mai mare bogăție/ strânsă vreodată pe fața pământului” (Discobolul -20, p. 223).

Constantin Stancu




[1] Monica Grosu / Maria-Daniela Pănăzan; pref.: Aurel Pantea, Filigrane caroline. Antologie aniversară – Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România – 10 ani -, Sibiu: Editura CronoLogia, 2016
[2] Scriitori prezenți în antologie: Lucian Bâgiu, Ion Brad, Ion Buzași, Nicolae Crepcia, Gheorghe Dăncilă, Ștefan Dinică, Sonia Elvireanu, Daniela Ghigeanu, Monica Grosu, Gheroghe Jurcă, Radu Igna, Gligor Hașa, Ion Mărgineanu, Ironim Muntean, Cornel Nistea, Aurel Pantea, Mihai Pascaru, Maria-Daniela Pănăzan, Ioan Popa, Constantin Stancu, Mircea Stâncel, Virgil Todeasă, Igor Ursenco, Ovidiu Vasilescu…