Maria-Daneila Pănăzan despre cartea de interviuri publicată de Mariana Pândaru: Interviuri fără frontiere... „Un volum ce mustește de viață, un volum al mărturisirilor de dincolo de universul ficțiunilor artistice, un volum fără frontiere, în care sinceritatea și bucuria și durerea și suferințele se dezvăluie cititorilor într-o manieră debordantă”

Interviuri fără frontiere

Și cât de frumoasă este Cartea,dacă știi să pătrunzi dincolo, fără frontiere, în universul miraculos al Cuvântului ce definește concepția autorului despre lume, despre rolul și

rostul și rostuirea lui printre cititori!

Ce poate fi mai frumos decât să-l citești, să afli totul despre viață, despre naștere a poveștii, să-l descoperi mereu plin de surprize pe autorul pe care-l credeai de nepătruns? Ființa

autorului, cea fără frontiere, este ființa care se mărturisește pe sine,deschis, sincer, fără nicio rezervă.

Este ființa care se confesează 
cititorului, oferindu-i acesta crâmpeie din viața sa, din întâmplările pe care

cărările inimii le-a trăit. Timp al mărturisirii, timp al scriiturii, interviurile sunt câteva dintre cele mai interesante pagini de istorie literară.

Și cât de interesante sunt paginile

acestui volum care se deschid

cititorilor dornici de a cunoaște pagini

de viață reală, de viață trăită așa cum a fost, cu bune sau mai puțin bune!

Așezate în ordine alfabetică, după numele autorilor, interviurile din cartea de față reconstituie câteva

decenii de activitate publicistică, editorială și culturală a scriitoarei

Mariana Pândaru, contribuind la conturarea unei imagini de ansamblu asupra unei perioade de mari transformări în toate sferele societății contemporane. Sunt cuprinse, în peste

400 de pagini, aspecte diverse din ceea ce înseamnă viața unui scriitor, a unui preot, a unui artist, a unui om politic, a unui intelectual. Și, fiind alfabetic, stârnesc mereu curiozitatea cititorului, care se reîntâlnește cu

personalități din diferite domenii  artistice, politice, culturale.

Autoarea Mariana Pândaru are meritul de a strânge, în aceste pagini cu valoare de document memorialistic, numeroase aspecte de interes pentru cititorul de azi. De exemplu,

interviul cu Horia Bădescu, director adjunct al Centrului Cultural Român din Paris (în anul realizării interviului,

1997). Descoperim, pe de o parte, speranța și bucuria poetului de a împărtăși cititorilor aspecte din viața

sa de scriitor, dar pe de altă parte, dorința de a informa asupra activităților deosebite organizate de Centrul

Cultural pe care l-a condus, Horia Bădescu atrângând atenția mai ales cu referirile la organizarea Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, a relațiilor cu Biblioteca Națională Franceză

și a posibilității extraordinare de a aduce la Paris cele mai cunoscute Teatre Naționale din România. Remarc, fără a fi deloc patetică sau nostalgică, observația poetului că nu ar

deloc rău „ca lumea culturală românească să fie – hai să folosesc un termen bătrânesc, dar frumos – mai răbdurie, mai înțeleaptă, mai blândă cu sine însăși. Vinile reale și închipuite ale culturii românești nu sunt chiar atât de mari încât ea să nu-și poată găsi un echilibru”. Suntem deja

în 2018... Și încă mai căutăm echilibrul culturii  contemporane...

Un alt aspect demn de reținut, problematizant pentru cultura noastră, valabil și anul centenar, este legat de prieteniile literare. Consider că poveștile fascinante ale relațiilor

scriitoricești vor rămâne mereu un tărâm al scrierilor fără de sfârșit...

Scriitorul Ion Beldeanu amintește de prietenia cu „uriașul Sântimbreanu”, dar și despre vremurile „anpoda” pe

care le trăim „la douăzeci de ani de la ceea ce s-a întâmplat în 1989”, pentru că azi aproape că nu se mai poate vorbi despre solidaritate în breasla scriitorilor. Care să fie cauza? Îngrijorarea scriitorului, redactor-șef la revista „Bucovina literară” nu e o explicație, poate doar o resemnare tristă:

Mă tem că situația literaturii române nu-i deloc grozavă și cred că nu mă înșel. Câtă vreme se aleg capriciile formale numai și numai pentru a ritma cu experiențele aiuritoare

(venite de oriunde), șansele normalității se află în pericol.”

Alte teme interesante, de actualitate, sunt legate de soarta

omului pe pământ, de destinul nostru (nu noi alegem, ci suntem aleși, spune medicul cardiolog Dan Cioată, al

cărui interviu este excepțional, prin felul cum spune lucrurilor pe nume și prin atitudinea, voit creștină, în fața

vieții și a morții), de rostul și necesitatea existenței unei prese literare cu priză la public, dar și cu acces al valorilor în paginile revistelor mari, de prestigiu. Ne întâlnim cu o problemă constantă, cea a sărăcirii revistelor literare, mai ales în ceea ce privește conținutul ideatic. O „mare suferință”

a acestora, și în fond a scriitorilor de azi, a oamenilor de cultură valoroși, este tirajul care, din păcate, nu permite ca în mâna cititorilor să ajungă opere importante. 
Scriitorul Mircea Ciobanu crede că această suferință duce la „crimă”. Este ucisă, încet-încet, cultura română... Și poate

acesta este și unul dintre motivele pentru care sunt utile asemenea cărți, antologii de interviuri, precum volumul de față, realizat și editat de distinsa scriitoare Mariana Pândaru,

suflet sensibil, poet renumit, editor cu dragoste de carte și de valori ale spiritului contemporan, ce trebuie promovate nu doar la nivel național, ci și internațional. La polul opus ideii

exprimate anterior se situează, fără dar și poate, scriitorul Pavel Coruț, autor a peste 35 de cărți, tipărite și vândute în peste 3 milioane și jumătate de exemplare, lucru extrem

de rar în anii 2000...

Probleme ale scriitorilor sau ale intelectualilor de dincolo de granițele țării revin mereu printre întrebările, uneori deloc incomode, ale Doamnei Mariana Pândaru. Fie că este vorba

despre autori din Europa Occidentală, din Republica Moldova, din Ucraina, din Transnistria, din Serbia sau de

peste Ocean, problemele sunt aceleași: e o adevărată luptă de supraviețuire a culturii române. Greutăți sunt peste tot. Temeri există. Dar speranța și credința rămân temelia adevărului celor care cred în scrisul lor, în ceea ce fac, în munca lor de fiecare zi.

Ioan Curtean de Hondol vorbește despre cei 35 de ani petrecuți în afara spațiului românesc și despre problemele

pe care le vede greu rezolvabile aici, după Revoluție. Theodor

Damian povestește despre adaptarea în SUA, dar și despre patriotismul, fiindcă dorul de țară și dragostea de patria Mamă rămân în inima omului pentru totdeauna. Ce greu este să înțelegem cu adevărat, la 100 de ani de la Marea Unire, rostul nostru în lume! Oare câte se vor mai petrece cu acest popor demn, dar nesigur și împovărat de „teroarea istorică”?

Unul dintre cele mai vechi interviuri este cel cu poetul Valeriu Bârgău dintr-un „frumos septembrie 1980”.

Remarc farmecul exprimării lirice și motivația lăuntrică a volumului de față: „unele cărți trăiesc prin ideile

lor, altele prin autorii lor”. De ce? Fiindcă „un scriitor (și nu numai el), înainte de a fi în dialog cu ceilalți, e în dialog cu sine”. Așa este și cartea pe care, sper, cât mai mulți cititori să o lectureze cu plăcere: un dialog al sinelui cu sine. Citind despre ceilalți te regăsești pe tine, te întorci înspre tine, te întâlnești cu tine însuți.

Personalități, ambasadori, poeți, politicieni, medici, ziariști, preoți, toți alcătuiesc un corpus vivendi de răspunsuri la întrebările inspirate ale autoarei. Un volum ce mustește de

viață, un volum al mărturisirilor de dincolo de universul ficțiunilor artistice, un volum fără frontiere, în care sinceritatea și bucuria și durerea și suferințele se dezvăluie cititorilor într-o manieră debordantă. Îmi revine plăcerea de a o felicita călduros pe autoarea volumului, Doamna Mariana

Pândaru, o scriitoare aparte în peisajul publicistic contemporan, pe care o admir pentru puterea de a duce

la bun sfârșit proiecte editoriale mari, dar și de suflet. O carte este asemenea unei inimi: pulsează viață. Interviurile

sunt asemenea pionilor de pe tabla de șah. Fiecare mutare conferă un plus valoare volumului. Îi dă forță și îl invită pe cititor să parcurgă următoarea poveste de viață.

Scriere aparținând literaturii de graniță, cartea de interviuri a Marianei Pândaru își află rostuirea în redarea, fidelă și sinceră, a unor crampeie de istorie contemporană de care

noi, cei ce mai credem în salvarea identității noastre, în puterea de a merge mai departe cu demnitate în istoria lumii, să fim mândri. La 100 de ani de la Marea Unire, iată, dragi

cititori, o antologie necesară pentru o reconstituire fidelă a ultimelor decenii din cultura noastră. 
Citiți, răsfoiți, bucurați-vă!

Și ce poate fi mai frumos decât să citești frânturi mărturisite de viață în care te vezi pe tine ca într-o oglindă, care te îndreaptă înspre bucuria de a fi tu însuți în cartea de

istorie a lumii?

MARIA-DANIELA PĂNĂZAN

Sursa: Vatra veche, nr. 11/2018, pp. 37-38