DUMITRU HURUBĂ
„DOI PE UN BALANSOAR”-INTERVIU…
Am intrat de curând în posesia unei cărţi, unicat în felul ei.
„Autorii”, doi scriitori de incontestabilă valoare şi indiscutabil talent, au
pus umărul prieteneşte şi au construit o carte de actualitate generată şi de o percepţie
excelentă a realităţii. Astfel, încă din titlul elegant-ameninţător, ei anunţând cititorul cam ce preparat
spiritual-polemic îl aşteaptă între cele două coperte. Apetisantă idee, iar
materializarea ei este un răspuns prompt prin aplicarea unei reţete simple,
însă care presupune, desigur, nu doar respectarea unor canoane asigurătoare de
eficienţă şi valoare, ci şi de transmitere a unui sau unor mesaje, fapt care
creează anumite obligaţii tehnico-tactice. Ca un fel de corolar, mai e nevoie
să adaug că respectivii autori au pus la cale cu adevărat o carte cu un
impresionant volum de informaţii proiectate spre noi prin aplicarea incisivelor... şi cunoscutelor sisteme „foc cu foc” sau/şi
„foc continuu” într-un gen literar cam neglijat în literatura noastră din
ultimii ani: interviul literar.
Parcurgând paginile cărţii despre care va fi vorba în
cele ce urmează, vom observa atât respectarea unor reguli bine statuate, cât şi
evitarea în mare măsură a întrebărilor-şablon. În această ordine de idei,
spontaneitatea şi dinamismul scrierii, ne vor conecta rapid la un spaţiu
ideatic în care cei doi protagonişti-interlocutori se completează şi se întrec
în a ne face părtaşi la un „scandal duet” de toată făineţea şi al cărui miez se
numeşte eseu-pamfletul…
În prelungirea celor spuse, personal consider că nu e
deloc puţin lucru ca, într-o carte cu peste 200 de pagini, să „agresezi”
cititorul menţinându-l la aceeaşi tensiune a lecturii. Aşadar, cum se petrec…
ostilităţile? Pentru al pune în gardă de la bun început pe prezumtivul cititor, aşa cum aminteam, autorii
au găsit un titlu de carte extrem de
potrivit şi de penetrant, cică: Magda
Ursache în dialog cu Adrian Alui Gheorghe: Supravieţuiri în Post-Moralia. Titlul ne aminteşte de Andrei Pleşu
şi cartea sa de eseuri filozofice Minima
moralia, ceea ce nu e rău deloc, dimpotrivă… Dar interesant este şi că,
atât Magda Ursache, interlocutoarea, cât şi Adrian Alui Gheorghe, reporterul,
par îndrăgostiţi şi legaţi indisolubil de „arta conversaţiei” (v. Arta conversaţiei, de Ileana Vulpescu)
care, printr-o coparticipare a celor doi, de altfel efectivă şi eficientă,
rotunjesc zestrea valorică a cărţii.
Se înţelege că Magda Ursache nu scapă această ocazie de
a-şi etala aproape la fiecare răspuns calitatea de polemist, redutabil desigur,
dar şi extrem de bine informat. Răspunsurile sale conţinând o mare cantitate
de… acid, valorificat pe spinarea vechiului sistem sau/şi pe cel actual, cu
precădere, demonstrează că interesul personal şi goana după tot mai strălucitorul
şi salvatorul… ciolan, constituie materia primă care face deliciul
răspunsurilor-comentarii. Făcând un salt, nu prea mare, de la abstract la
concret, Magda Ursache subliniază ideea întrebând, pe bună dreptate: „Dar câţi falşi dizidenţi nu ies în agora ca
eroi culturalizatori! Cameleonii intră mereu în relaţie cu Puterea. Ieri la fel
ca azi. Aşa că o istorie literară a neputinţelor noastre scriitoriceşti ar fi
mai mult decât necesară, de vreme ce erorile
şi ororile nu contenesc, iar instinctele ca patima pentru putere,
rapacitatea, ipocrizia s-au păstrat.” (p. 140). Particularizând, înţelegem
din spusele interlocutoarei că, pentru
a-şi demonstra loialitatea faţă de putere, aceeaşi inşi sau pe acelaşi calapod,
procedează exact ca şi înainte de ’89, adică lasă în urmă, în scris, nivelul lor de gândire murdară. Pentru că, analizând pe
ansamblu, Magda Ursache are uimitoare capacitate nu doar de a recepta la
maximum de înţelegere a întrebărilor lui Adrian Alui Gheorghe, ci şi de a le
folosi ca punte de plecare/susţinere a punctelor sale de vedere. Şi o cface în
aşa fel, încât întreaga poveste, întrebare-răspuns, ia forma clară după modul
ei de a gândi şi de a reacţiona, totul, dar absolut totul în format de…
pamflet, în acest fel răspunzându-i pe şleau reporterului, referind-se la
scriitori: „(…)În presa noastră, domină
conflictele de interese, nu de idei; injuriile, nu confruntarea de opinii;
atacul la persoană, nu replica argumentată(…)(p. 66). Din acest punct de
vedere, şi extrapolând puţin, trebuie doar un pic să facem pe pricepuţii,
pentru ca, printre rânduri, să conştientizăm că spusele Magdei Ursache au
„bătaie” lungă şi cu ramificaţii inclusiv în sfera politicului. Pentru că,
desigur, cartea-interviu nu are ca tematică specială doar domeniul literaturii
– nici pomeneală: Magda Ursache ne plimbă cu o dezinvoltură de sensibil
evaluator inclusiv în lumea politicii de azi. În această ordine de idei, aş
folosi următorul citat dintr-un răspuns al Magdei Ursache – cam lunguţ el, dar
edificator: „Un istoric cu barbă rară
afirmă că n-am fi spus noi primii «Pe aici nu se
trece!». N-om fi spus numai noi, dar, când am
spus, nu s-a trecut. Preşedintele Emil Constantinescu dusu-s-a la Mărăşeşti ca
să-i anunţe pe veterani că «trecutul nu
ţine de foame». Mai lipsea
să fie medaliat Csibi Barna care a spânzurat o păpuşă închipuindu-l pe «crăişorul munţilor» şi a făcut
bucăţi tricolorul. Dar câţi nu consideră tricolorul cârpă bună de şters pe jos?”(p. 82).
Evident, fiind o adevărată expertă într-ale polemicii
cu regim special, „tovarăşa” de conversaţie a iscoditorului Alui Gheorghe, nu
scapă nici cea mai mică ocazie pentru a introduce în propriul malaxor sarcastic
lumea românească în toate ipostazele ei, aceasta, din punctul său de vedere,
existând ca o valoroasă şi inepuizabilă materie primă pentru dezlănţuirea-i
critică neiertătoare. Dacă te conectezi
în calitate de cititor la confortul pe care ţi-l oferă cartea „celor doi”,
satisfacţia răzbunării pentru toate relele societăţii în care trăim, este
deplină.
Magda Ursache în dialog cu
Adrian Alui Gheorghe, SUPRAVIEŢUIRI ÎN POST-MORALIA.
Editura Eikon, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu