Adrian Botez: Voci de oase... Când vorbește Dumnezeu

...E O ÎNSERARE PERPETUĂ

...e o înserare

perpetuă – o înserare

grea şi

firoscos gânditoare – ca nişte

turme de bolovani - întorşi

pe dos...

Dumnezeu

mârâi – şi se zbârli – la

sine însuşi:

„cum să mai pot eu să

fiu dumnezeu – când toţi – toată grămada asta de

gânduri băligoase – pe care le-am

alungat în fapte... – ...da – toţi ăştia

adunaţii şi

scăzuţii - toţi – dar toţi! – sunt                                

dumnezei... - ...şi nu ca mine – visători

ci ai naibii

cotitori – umbre colcăinde – trufaşe - de

intreprinzători – precum nişte

veritabili

agenţi economici – nu

astronomici!

hmmm... – ...da – voi intra  - imediat – în

opoziţie  - cu

mine însumi : de câte ori voi

avea – iarăşi – vreun gând proiectiv (bătu-l-ar!) – îl voi

contrazice – pe loc – ba chiar îl voi

nega şi întoarce pe dos – în parlamentul

urâciunilor ăstora – grămezilor ăstora de

dumnezei căcăcioşi – dar ai naibii de

mâncăcioşi (ai propriului produs!) – grămezilor ăstora de

entelehii îngheţate

protezate... – ...şi toţi – cu tot cu

puieţi – arătându-se vecìilor precum şi sunt : nişte

mă-lă-ieţi !

păi – nu vedeţi ? – ia – uitaţi-vă cum toate

aureolele gândurilor mele – devenite

voci şi siluete caraghioase de

vaci – lei – foci – elefanţi  - şopârle şi

găini – toate-toate îşi

hârşcâie (...supărător şi

dureros...) spinările rahitice (penele - ba – chiar şi

coarnele!) – de  - vajnică

spinarea  - îmburuienată larvar – a

Pământului – iar copitele (ori

picioarele) lor – împletesc – acolo sus -  neînduplecate scrieri de

urme – silfidice urme – pe

Cer – adică

pe ideea – pe năzuinţa secretă de

Cer...

gata şi cu

Lucifer : l-am pus să

refuze a scoate  Lumină din toate

beznele aureolelor mele – şi iată că 

în sfârşit! - m-am obţinut pe

mine însumi – în stare pură : cu zece peceţi

în eternitate mă numesc – deci (luaţi

aminte!) : Noctifer...!”

...şi înserarea nedesţelenită şi

de tot apăsătoare şi

firoscos grăitoare - ca nişte turme de bolovani

întorşi pe dos – fără preget

continuă :

nimic nu se întâmplase – doar se auzeau

voci de oase – din Sfera Celestă - devenită

selenară – felinară - de tot

Agrestă...

***

Prof. dr. Adrian Botez