joi, 25 iulie 2019

Un sentiment straniu... Ioan Evu și trecutul imprevizibil

TRECUT IMPREVIZIBIL
 



Nu eşti decât un amărât de soldat
ce se întoarce ostenit la vatră
şi n-are cu cine împărtăşi bucuria
victoriei ori tristeţea înfrângerii.



 

Porţi în spate o raniţă roasă
ticsită cu vise – la unele
ai renunţat de mult
deşi le mai păstrezi ca pe nişte
fotografii din adolescenţă
pe care le contempli de sărbători
într-un exerciţiu de alungare
a amneziei parţiale
 

cu sentimentul straniu
că trecutul e la fel de imprevizibil
ca însăşi ziua de mâine.



Ioan Evu 

Din volumul Înger de rezervă, 2016

Foto: Floare de colț în Retezat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu