Un cireș fantastic cu Mariana Zavati Gardner. „Poeta s-a născut la Bacău, a studiat engleza – franceza, a absolvit studiile universitare ca Master of Science în Philology şi predă engleza în România, cât şi latina, franceza, germana, spaniola, italiana în Anglia si, mai ales, a scris versuri, recenzii de cărţi, critică literară, a scris, scrisul fiind o eliberare de boala veacului, mândria de a fi intelectual în vremuri în care, iată, calculatorul corectează un poem, insensibil, tăcut, distant, în moarte...”

TĂCEREA CA FORMA A POEZIEI SAU UN CIREŞ FANTASTIC

Mariana Zavati Gardner ne întâmpină cu poeme bilingve – volumul Pelerini, Editura  Napoca Star, 2002 - volum care ne propune o migraţie în simplitatea vieţii, în stare de smerenie, în faţa unor locuri care par sfinte şi în faţa unor oameni care adesea trec neobservaţi, dar care marchează vremea cu discreţie, dar semnificativ, dovedind că orice om este o valoare în faţa eternităţii divine. Pentru veacul acesta, uneori, trec neobservate vânzătoarea de borş, spălătoreasa, cusătoreasa, personaje neînsemnate în faţa celor care fac legea timpului, dar care duc în suflete un destin... Poeta se apleacă peste margine de secundă şi descoperă gesturi, culori, stări, umilinţe...

Dincolo de zidurile fragile ale clipei se descoperă  casa mamei, plopul tremurător sădit de tata, livada cu stupi,  umbra de ienupăr, locuri ce atrag veşnicia, unde există un strop de sfinţenie... Nimic strident în peisajul acesta, poeta se refugiază intenţionat într-o lume aparent insignifiantă, banală, abandonează peisajul secolului, abandonează peisajul culturii, refuză marile evenimente, totul pentru a redescoperi locul unde nu s-a întâmplat nimic, locul unde Dumnezeu priveşte cu încredere, în ochii celui de sus şi o cioară are valoarea vieţii, a creaţiei, apoi livada, stupii... În mijlocul lumii acestea este un cireş fantastic, sub aripa Duhului Sfânt, un cireş care rodeşte, un cireş pe sub care trece bunica, fiinţă care se reîntoarce la adevărul din începuturi, la simplitatea vieţii din raiul apropiat, acolo unde bolta este de culoarea viespilor... În poemele simple, nu se găsesc  metafore, trimiteri, idei care să cutremure, există doar viaţa, poeta vădit refuză artificiul literar pentru a se retrage în absolut, în simplitate de acolo de unde poţi să –ţi închipui că există ceva, deoarece casa cea veche se îndepărtează ...

Poeta s-a născut la Bacău, a studiat  engleza – franceza, a absolvit  studiile universitare ca Master of Science în Philology şi predă engleza în România, cât şi latina, franceza, germana, spaniola, italiana în Anglia si, mai ales, a scris versuri, recenzii de cărţi, critică literară,  a scris, scrisul fiind o  eliberare de boala veacului, mândria de a fi intelectual în vremuri în care, iată, calculatorul corectează un poem, insensibil, tăcut, distant, în moarte...

„Citeam sau priveam cum creşte via;/ Urzeam fantezii extravagante pe care domişoarele le născocesc fără legătură directă cu ce urma/ Să se întâmple ...”.

                                        Constantin Stancu