Dimineața de la începuturi
Psalmul 92:2
O, în rugăciunea dimineţii
Eşti, Doamne, tot
mai aproape,
Cad vremuri, draperiile ceţii,
Iar, Tu, vii călcând pe ape…
E Har şi Duh de bunăvoinţă
Ce se deschide peste noi,
Învăţăm să umblăm prin credinţă,
După cum ai spus: doi câte doi…
Sunt cuvinte ce curăţă fiinţa
E puterea ce ne ţine-n picioare
Şi ne pătrunde conştiinţa
Când potoleşti furtuni pe mare…
Dimineaţa
rugăciunea e curată,
Inima se deschide precum aripa,
Iisuse, schimbi oameni deodată,
Învingând moartea, durerea, clipa…
Prin rugăciune ziua e binecuvântată,
E o zi din viaţa ta şi, smerit,
O primeşti ca o jertfă prea curată
Ştiind că prin El eşti şi preaiubit…
Şi cetatea, Iisuse, este în Harul Tău,
Sfinţeşti locul cu raza din stea,
Biruieşti prin bine ceea ce-i rău,
Iar crucea şi azi
este atât de grea!…
Omule, să te rogi, să chemi, să speri,
Să mergi pe calea spre nemurire,
În dimineaţa în care, iată, ceri
De la Iisus o blândă mântuire…
C stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu