sâmbătă, 25 iulie 2020

O poveste cu un comisar... La MACARENA se fac vând pastile... Proza de azi: tranziția, fierul vechi, afaceri în restaurant, banii vin acolo unde sunt șmecheri......

Comisarul s-a îndreptat spre Macarena. Simţea nevoia unei relaxări, a unei eliberări. Evenimentele au luat-o razna. Problema cu materialele radioactive a căzut brusc. Probabil că în combinat s-a produs zarvă. La restaurant s-a aşezat într-un separeu dichisit, special pentru persoanele importante. I-a telefonat lui Capo, i-a explicat situaţia din Vadu Ars, cu amănunte. Şeful şi-a pierdut răbdarea, i-a răspuns pe scurt:

- Dă-i în colò de şmecheri, nu-i de competenţa noastră! Să-ţi pară bine!  Apoi a închis.

Sorin Militaru a simţit nevoia să bea ceva tare, un gin. „E o băutură din plante! Merge la stomac! Parcă am nişte dureri…”.


Bianca, ospătară, îl întâmpinase cu multă căldură, amabilă, numai zâmbet, cu decolteul multilateral-dezvoltat, se apleca intenţionat peste masă, îşi expunea „marfa” la vedere. Militaru nu a observat imediat, era tensionat, apoi a înţeles jocul,  se părea o amabilitate din partea ei, o întâmpinare profesionistă. Mai trăgea cu ochiul spre peisajul din faţa sa, zâmbea din automatism, arunca o vorbă de duh, cum se spune în lumea bună din restaurant.

Începu să privească atent la spectacolul din zonă, înţelese că aici, la Macarena, se adunau mulţi, era un schimb de informaţii extraordinar, se juca intens la cărţile de joc, se puneau la cale afaceri. I s-a părut că restaurantul luase locul unei biserici, lumea se aduna fără mari pretenţii, era veselă, se confesa, unii îşi strigau durerea, alţii glumeau, alţii puneau la cale aranjamente, parcă era un centru de comandă… Poate va scrie cineva romanul acela Birtul cel de toate zilele! Sau Alcool pe pâine…

-          Simpatico, vreau o ciorbă de burtă, da bună, serioasă, parcă mi-e foame!

-          Domnule Comisar, ciorbă de burtă bună numai eu fac, bucătarul o prepară cu ardei iute, iar eu sunt şi mai iute!

-          Da, mă frigi la buzunar…

-          Parcă numai la buzunar?

Femeia se duse şi aduse comanda, erau de toate la ciorbă, pâine, ardei iute, smântână, oţet…

-          Poate doriţi cu lămâie…

-          Ei, să nu fii prea acră cu mine…

-          Nu, dar poate mă storci…

-          Da ce ai, femeie, eşti în formă astăzi!

-          Te văd ciufulit, pari obosit, extenuat, vreau să te scot din cazanul cu melancolie! E nevasta la ciclu?

-          Ei… Sunt probleme, dar în altă zonă…

-          În ce… zonă? Aici Bianca zâmbi, aproape îl atinse pe picior.

-          N-ai văzut ceva străini pe aici?

-          Ba da, nişte sârbi, erau cu nişte afaceri beton!

-          Ce afaceri?

-          Ceva cu nişte pastile, dar erau scumpe rău, la zece mii de dolari, ceva din combinat, inginerii ştiu!

-          Şi? întrebă comandantul curios. Subiectul căzu imediat, cu putere în faţa lui. Nu se aşteptase la o aşa situaţie.

-          Cum şi, au venit nişte muncitori din combinat, au adus un pachet, cred că au luat banii şi valea. În sală erau şi nişte ingineri…

-          Ingineri? Îţi aminteşti?

-          Nu prea, muncitorii aveau salopete, inginerii vin continuu, eu… le-am luat bani şi atât…

-          Deci e adevărat?

-          Ce?

-          E o poveste cu nişte pastile…

-          Să-ţi mai torn puţin gin?

-          Toarnă, adu şi o bere fără alcool, sau una normală, bună nici prea rece, nici prea caldă…

-          Bine… Parcă te-ai mai destins…

-          Discuţia cu tine e relevantă… Zâmbetul tău de azi e la marele fix…

-          Zău?

Femeia se duse în bucătărie să-l servească, dar nu reveni imediat.

Comandantul gândea la faza aceasta. Deci au fost ceva tranzacţii cu pastilele alea… Dar scumpe, unii nu cred că le mai arde de investiţie, chiar, demolarea e mai rentabilă, uzina dispare bucată cu bucată, până la urmă se va opri… Ardelean pare preocupat de investiţie, cine ştie, formalităţi au fost făcute… La un  moment dat Sorin Militaru îşi sună soţia, o anunţă că azi va veni târziu acasă sau poate nu va ajunge, serviciul…


C Stancu

Fragment din romanul Vadul ars, 2016. (Detalii pe acest blog)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu