DESPRE „TEZAURUL SUBLIM” AL
FOLCLORULUI URBAN –
Povestea Zarazei
Zaraza, un nume cu impact în lumea boemă, o femeie emblemă, precum Marilyn
Monroe în America, dar și pe plan universal, un mit, feminitatea într-o formulă
unică. Ion Dulugeac, pendulând între realitate, legendă, fantezie și realism
crud, a publicat romanul ZARAZA la
Editura Romhelion, în anul 2023, în colecția consacrată –Legendă și realitate.
Povestea unei femei, aparent, dar frazele din carte bat mult mai departe,
prezintă viața socială, culturală, politică și privată a românilor între cele
două războaie mondiale. O poveste interesantă, cu impact, cititorul fiind atras
de intriga de amor dintre o femeie frumoasă, Zaraza, și un cântăreț la modă,
Cristian Vasile, o vedetă a anilor 30- 40, cu melodii care au rămas în mintea
multor generații, reluate chiar de artiștii consacrați după anii nouăzeci.
Autorul s-a documentat din surse externe, din materialele vremii, a preluat
amintirile din cadrul familiei sale și a cunoscuților din zona Mogoșoaia (Ion
Dulgheru, personaj), o zonă cu impact istoric. A derulat amintiri comune din
cadrul generației sale, a migrat de la realitate la fantezie, pe ruta
legendelor urbane la modă în acea perioadă.
Depășind firul narațiunii propriu-zise, el ne aduce în atenție modul de
viață la români, imediat după Marea Unire, problemele politicii românești,
dramele personale, avântul economic bazat pe oameni de afaceri cu simț și curaj.
Cu mult realism, dar și cu ironie, ne poartă din Palatul Regal în bordelul din
Brăila, din casele Principesei Martha Bibescu și a soțului, în restaurantele/
crâșmele de altă dată. Personajele sunt diverse, de la slujitori, la principi,
ambasadori, cântăreți, artiști, scriitori, istorici, spioni, șefi de localuri,
compozitori, militari, întreprinzători de succes, muncitori cu ziua. Prin
aceste personaje se derulează acțiunea, cititorul descoperă o lume aparent
uitată, dar care aprecia viața: muncea, se distra, iubea, avea patimă pentru
vedete locale și naționale, accepta influența occidentului și se modela după
modele venite din lumea de atunci. O civlizație complicată, cu realizări
importante, cu marile crize sociale, cu bucuria de a fi scăpat de un război,
pregătindu-se pentru Cel de al Doilea Mondial, cu optimism, naivitate,
pregătind crima colectivă cântând, iubind, trădând, spionând.
Povestea Zarazei a
fost fascinantă, plină de culoare, atrăgând prin viața aparentă de
succes. A fost fata unui boier grec și a unei țigănci frumoase din Mogoșoaia, născută
dintr-o aventură, rămasă în viață prin destin, putea să fie obiectul unui
avort, după cum ne relatează scriitorul. Tânăra femeie, frumoasă, cu impact
asupra bărbaților din orice mediu social, era cea mai atractivă prezență a
Bucureștiului frământat, din anii patruzeci. A
fost o prostituată cu renume, deși își dăruia trupul, în ciuda tuturor
încercărilor bărbaților, mereu interesați, nu își deschidea inima. Aici era
misterul femeii, legenda urbană, dar și misterul perioadei, secretul femeii
care a dominat/ domină prin amor la modă, prin legendă…
Zaraza cunoscuse, prin Maria, bună prietenă cu Prințesa
Martha, dar și prin cei din anturajul Palatului Mogoșoaia, lumea importantă din
societatea românească și dintre oamenii de la ambasadele din București. Acest
lucru se datora atât prin întâlnirile organizate de Prințesa Martha Bibescu,
cât și prin relațiile lui George, soțul acesteia, în timpul multor serate, unde
tânăra intrase în legătură cu oameni de mare influență din anturajul familiei
Bibescu, cu relații în toată Europa. În fond, după cum arată Ion Dulugeac, a
fost special pregătită de familia Prințesei pentru a activa ca spioană în
aceste cercuri, știut că în pat, bărbații cedează multe informații. Numele îi
vine de la un cuvânt țigănesc, zarzăr –
Zaraza (p. 52).
Prințesa i-a oferit educația necesară, plus resursele,
prințul, soțul, a inițiat-o în tainele iubirilor de ocazie, a format-o ca
valoare pentru politica românească într-un domeniu complex, complicat, cu risc.
Prin farmecul ei, se putea ajunge la mintea multor bărbați, așa s-au aflat
multe din informațiile care ar fi putut avea impact asupra țării, activitate
delicată, realizată cu multă știință. A investi într-o femeie frumoasă însemna
a avea succes în politică, a deține chile multor sfere de influență. Mama Zarazei, Didina, a născut-o în casa lui
George Popeangă, director de fabrică, un om important din lumea afacerilor,
apoi copila va fi preluată și de Ion Dulgheru, angajat și apropiat al familiei
princiare, la palatul de la Mogoșoaia.
„Prințesa îi insuflă fetei un fel de egoism feminin, ce
urma să o facă independentă de iubirea și pasiunile bărbaților, când o să se
facă mare. Văzând că frumoasa copilă avea o minte ascuțită și o memorie
sclipitoare, se gândea că o putea ajuta în viitor pentru acțiunile sale,
alături de prietenii ei de la diferite agenții de spionaj, în diferite misiuni,
pentru care tânăra copilă urma să fie instruită de către nevasta principelui
Bibescu” (p. 59).
Pe de altă parte, Didina se va retrage la Brăila într-un
bordel la modă, trăind o viață facilă. Pentru vremurile acelea, viața la bordel
însemna mundanul la dispoziție, lumea accepta viața femeilor din acel
stabiliment ca normală, necesară, eliberată de presiunea socială. Multe din
secvențele din carte se petrec la bordel, dovadă că lumea dorea să obțină
plăcerea prin căi facile. Acolo se țeseau istorii locale și istorii naționale.
Autorul ne prezintă lumea bordelului cu naturalețe, o
lume care atrăgea, dar și istoria Brăilei, locul unde se afla acesta (p. 107 și
următoarele), plus istoria lui Codin, așa cum a apărut în scrierile lui Panait
Istrati. Unul dintre personaje ne prezintă zona locului: „Fiind stăpânită de
turci vreme de trei secole, Brăila a continuat să fie un oraș multietnic și
după ce a revenit la țara mamă. Un recensământ al populației din 1891 arăta că
la Brăila doar 60% erau români, restul populației de 10% greci, 3% de unguri,
3% de bulgari, 2% de evrei, și câte 1% austrieci, turci, germani, ruși. Mai
erau în oraș și locuitori de etnie franceză, engleză, elvețiană, plus macedoneni,
albanezi, tătari, ucraineni, croați și țigani, le aminti profesorul” (p. 108).
De asemenea, atmosfera din crâșmele de altă dată (p. 80),
anticipând marile petreceri de astăzi, cu lume complexă de atunci:
întreprinzători, artiști cunoscuți, politicieni care frecventau localurile,
ambasadori, oameni politici. Acolo se întâlneau forțele sociale și „puneau țara
la cale”…
Pe de altă parte, nu sunt prezentați artiștii vremii, de
la George Enescu și iubirile sale (p. 339), la Maria Tănase și problema
legionarilor care au contrat-o (p. 405).
Apar și scriitori cunoscuți: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Tudor
Mușatescu, Păstorel Teodoreanu sau Ion Pribeagu, etc. Sunt prezentați pe larg și compozitorii
vremii, de la Ionel Fernic, cu o viață fulminantă, la Petre Burcă sau George
Sbârcea. Tangențial, autorul ne redă versurile cântecelor la modă, astfel
atmosfera este întregită, aducând o undă de viață boemă într-o lume tensionată.
Cântăreții vremii ( Cristian Vasile, Zavaidoc, Jan Moscopol, Gion etc.) , care
se luptau pentru cota de piață din localurile din București, sunt bine
prezentați, cu pasiunile, fricile și aventurile lor.
La un moment dat, această lume aparent facilă, este
chemată să salveze piesele de artă de la Castelul Peleș (p. 384 și următoarele),
ceea ce s-a și petrecut, războiul
aducând multe presiuni asupra societății românești, plus pericole care putea
apărea din diferite zone ale Europei. Rețeaua socială, complexă, creată de
Prințesa Martha Bibescu și soțul acesteia, a acționat la momentul oportun.
Evident Zaraza, ajunge și în patul unui general german, tabloul de amor dintre
cei doi aducând o notă de mister și farmec, toate plutind peste primejdiile
vremurilor, reale și mortale. Istoria s-a scris/ se scrie și-n intimitate…
Cristian Vasile, dizeur cunoscut, a făcut studii muzicale
parțial, avea talent aparte, s-a dedicat melodiilor la modă, patronii de
localuri se luptau pentru a-l avea aproape, aducea multă clientelă. Se îmbrăca
elegant, era amabil, a iubit multe femei, pentru unele s-a sacrificat, avea
succes, multe cântecele sale fiind imprimate de marile case de imprimat
discuri, din vremea aceea, după tehnologia specifică, de înaltă performanță,
conform standardelor vremii. Aventurile sale, alături de viața de artist, îl
poartă alături de Zaraza. Cum avea în repertoriu un cântec celebru, Zarada, la modă în lumea întreagă, el schimbă sensul și
cântecul devine, astfel celebru, după o rețetă tipică: șlagăr mondial, o femeie
frumoasă, cunoscută, dorită, un mediu avid de aventură, compozitor celebru,
cântăreț celebru, versurile unui poet la modă, cu impact: „Gura ta-i un poem de
nebune dorinți/ Sânii tăi un tezaur sublim./ Ești un demon din vis, care
tulburi și minți,/ Dar ai zâmbetul de heruvim” etc. (p. 443). Zaraza, conform
rețetei muzicale…
Un personaj complicat, Zaraza, se pare, a avut girul
Palatului Regal pentru a fi utilizată în interesele țării (p. 279). Iată cum se
croiește istoria, de aceea lumea are nevoie și de mituri moderne și de
întâmplări neprevăzute.
„Fiica boierului Ghiorghiadis și a Didinei, frumoasa
Zaraza era descrisă, de cei care o cunoșteau, ca o tânără cu farmec și un
exotism ieșite din comun. Fata avea buze senzuale și părul lung și foarte
negru, dat din belșug cu ulei de nucă. Deoarece era mereu plină de viață,
tânăra făcea furori prin localurile prin care intra, alături de cei mai bogați
și celebri bărbați din vremea de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
Cei din apropierea sa observau că fata obișnuia să poarte o rochie verde-praz,
care îți lua ochii, în contrast cu părul său închis, că urechile bine
proporționate purtau cercei lungi și mari, fiind încălțată mereu cu pantofi
împodobiți cu strasuri care-ți furau ochii. Era o apariție care tăia răsuflarea
tuturor bărbaților din jurul său, dar mai ales stârnea invidia femeilor”
(p.319).
Stilul lui Ion Dulugeac este unul realist, combinație
între narațiune, documentar, povestea familiei, în toate - un tablou interesant
din vremurile care au trecut peste București, cu impact asupra țării.
Deși unele tablouri fac parte dintr-o realitate
echilibrată, autorul apelează și la scene de amor, uneori prea numeroase, o
tehnică de a atrage cititorul, știut că acestea creează interes pentru un anume
gen de lectură și asigură vandabilitatea cărții. Ținta fiind chiar femeile, ele
par să controleze acțiunea romanului, iar aceste scene pun în valoare puterea
de seducție care a bulversat de multe ori istoria… Pentru mediul academic
aceste scene constituie un motiv de a promova facilul, dar ele fac parte din
viață, cu bune și rele. Cititorul având opțiunea de a alege între poveste și
document de epocă. Criticii literari vor avea motive se a face observațiile de
rigoare.
Despre Zaraza au scris și alți scriitori: Mircea
Cărtărescu sau Stelian Tănase, iar un artist precum Tudor Gheorghe a actualizat
melodia care a făcut valuri în epocă… și continuă… Ion Dulugeac nu insistă pe
varianta imaginară promovată de Mircea Cărtărescu, din contră, aduce în atenția
cititorului un tablou mai realist,
credibil.
De reținut că romanul continuă narațiunea din alt roman, Mamaia Anta și Prințesa (2022), autorul
fiind și directorul Editurii Romhelion. A promovat mai multe cicluri/ colecții
prin cărțile scrise și publicate: Viața
la țară; Vise spulberate; A fost odată la… Jilava; Femeile prin viața noastră;
Legendă și realitate. Toate având menirea să promoveze realismul care
marchează viața oamenilor, cu dramele și bucuriile lor, epocile fiind schițate
prin forța iubirii. Un joc între facil, mit, istorie aspră, violență și
șiretenie. Secretele, spionajul, aventurile bărbaților sau ale femeilor,
piperul istoriei, recuperarea memoriei, sunt teme care atrag mereu…
Dincolo de legenda urbană, faptul că Zaraza a fost
implicată în numeroase acțiuni de spionaj, sfârșitul ei, promovat de folclorul
urban, arată că lumea are nevoie și de mituri moderne pentru a acoperi
slăbiciunile unor personalități ale vremii…
Constantin Stancu
Aprilie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu