De reţinut la scriitor, profesionistul devine un simplu scrib, Eugen Dorcescu reia ritualul iniţial al scribului care stă aplecat peste pergament şi scrie cuvintele care trebuie, nimic în plus, nimic în minus, cu simplitatea măreţiei.
Rescriind textul biblic cu migală, opera devine ştiinţa adevărului, formulă matematică de fixarea eternităţii în cuvintele ce ni s-au dat în limba română.
Dincolo de textul scris de Eugen Dorcescu există abisul aşa cum omul limitat percepe nelimitarea lui Dumnezeu, dar totul devine posibil când ai o relaţie cu El în modul acesta.
Eugen Dorcescu, prin opera sa, lansează o provocare pentru scriitori, opera scrisă ca mod de purificare prin cuvinte pentru a descoperi Cuvântul. Iar Cuvântul are atâtea posibilităţi de a vedea cu ochii inimii încât abisul poate fi chiar pe o stradă la Tenerife, la numărul 7.
Cine doreşte să citească o poezie, care să-l înveţe cum să călătorească spre alte zări, va citit Eugen Dorcescu, va accepta provocarea şi va putea vedea destinaţia reală.
Nota C Stancu
P r o l o g
N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Aşa-I vorbeam : Abis lângă abis.
Eugen Dorcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu