Literatura este percepută eronat deoarece presupune să ai câteva cunoștințe despre ce înseamnă creația, să ai cultură, să, mai ales, să ai trăiri raportat la mesajul operei. În momentul de față se pedalează pe curentul care proclamă un prezent monstruos sau un postmodernism. Mai adânc, un post-umanism… Poemele sunt scrise fără respectarea ortografiei minime, parcă limba română e doar un instrument de comunicare, nu modul în care cuvintele au puterea de a schimba mintea oamenilor. Literatura te ajută să poți exprima coerent un mesaj în care ai ceva de comunicat, astfel oamenii se pot înțelege unii pe alții. Se transmit sentimente profunde, umor, se pot face analize destul de complexe. Este necesară în unele profesii: dascăl, jurnalist, avocat, magistrat, medic, om de televiziune (cât va mai ține asta), ghid de turism, publicitate, teologie etc.
Câte instituții au „cap limpede” în transmiterea noutăților, a reglementărilor etc.? Priviți spectacolul dat de justiției: Mesaje diferite venite la instituții de profil, una zice CCR, alta ICCJ, alta CSM, alta Consiliul Legislativ, alta Guvernul, Parlamentul, Președintele etc. Aceeași lege sau proiect de lege, și sunt înțelese diferit. Alta e școala de literatură de la Cluj, alta de la București. Se poate continua.
Iisus a zis: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. De ce? Pentru că, asta este important, cuvântul are putere. Cei de la Academie, când au lucrat la dicționarele limbii române, au pus osul serios. Un specialist cu doctoratul a lucrat timp de doi ani la cuvântul „viață”. Nu vi se pare interesant?
Sigur, e mai cool să o dai pe englezisme, stimulat de această digitalizare
nervoasă!
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu