Dumitru Hurubă despre Erich Fromm. Lecția despre o societate sănătoasă...

 Continuare

Erich Fromm şi-a început propria practică clinică în 1927, trei ani mai târziu (1930) el alăturându-se Institutului de Cercetări Sociale din Frankfurt unde şi-a finalizat pregătirea psihanalitică. Părăsind Germania nazistă (1933), el s-a mutat la Geneva (Elveţia), apoi la Universitatea Columbia din New York unde, împreună cu Karen Horney (1885-1952)  și  Harry Stack Sullivan (1892-1949) au format şcoala de gândire psihanalitică neo-freudiană. Ca detaliu interesant în formarea ştiinţifică a lui Fromm, atât Karen Horney cât şi Fromm au avut fiecare o influenţă reciprocă accentuată unul asupra gândirii celuilalt, ea iluminând unele aspecte ale psihanalizei pentru Fromm, iar acesta din urmă elucidând sociologia pentru ea. Este de subliniat că Fromm a contribuit substanţial la formarea filialei din New York a Şcolii de Psihiatrie din Washington, fiind mai apoi şi co-fondatorul Institutului Alb  de Psihiatrie, Psihanaliză și Psihologie  „William Alanson” (1946). În calitate de profesor universitar, Fromm a predat la facultatea Bennington College din 1941 până în 1949, apoi cursuri la New School for Social Research din New York din 1941 până în 1959. În acelaşi context, la mutarea sa în Mexico City (1949), Erich Fromm a devenit profesor la Universitatea Națională Autonomă din Mexic (UNAM) înfiinţând o secție psihanalitică la școala medicală de acolo. Între timp, a predat ca profesor de psihologie la Michigan State University (1957-1961) şi predat la UNAM până la pensionare, în 1965… Apropo: în anul 1965, lucrând pentru a stimula cooperarea occidentală și estică între umaniştii marxişti, Fromm a publicat o serie de articole intitulate Umanismul socialist: un simpozion internaţional, un an mai târziu, în 1966, Asociaţia Umanistă Americană l-a numit Umanistul Anului, ceea ce, e de recunoscut, nu era puţin lucru…

Cea mai cunoscută lucrare a lui Fromm, Escape from Freedom (Evadare din libertate), se concentrează pe dorinţa umană de a căuta o sursă de autoritate şi control la atingerea unei libertăţi despre care se credea că este adevărata dorinţă a unui individ. Critica lui Fromm asupra ordinii politice moderne şi a sistemului capitalist l-a determinat să caute informaţii despre feudalismul  medieval. În Escape from Free dom (Evadare din libertate), el a găsit valoare în lipsa libertăţii individuale, a structurii rigide şi a obligaţiilor impuse membrilor societăţii medievale. Ceea ce caracterizează medievalul în contrast cu societatea modernă este lipsa ei de libertate individuală... Dar, în ansamblu, o persoană nu era liberă în sensul modern, nici nu era singură şi izolată. Având un loc distinct, neschimbabil şi de necontestat în lumea socială din momentul naşterii, omul era înrădăcinat într-un tot structurat şi, prin urmare, viaţa avea un sens care nu lăsa niciun loc și nu avea nevoie de îndoială... A existat o concurenţă relativ mică. Unul s-a născut într-o anumită poziţie economică care a garantat existenţa determinată de tradiţie, la fel cum au dus obligaţiile economice către cei mai înalţi din ierarhia socială.

Culmea filozofiei sociale şi politice a lui Fromm a fost cartea sa The Sane Society (Societatea sănătoasă), publicată în 1956, care s-a constituit într-un argument accentuat în favoarea unui socialism umanist şi democratic. Bazându-se în primul rând pe lucrările timpurii ale lui Karl Marx, Fromm a căutat să re-sublinieze idealul libertăţii, lipsit de marxismul sovietic şi găsit mai frecvent în scrierile socialiştilor şi ai teoreticienilor liberali. Marca de socialism frommian a respins în ordine aleatorie atât  capitalismul occidental supraevaluat de unii teoreticieni, cât  şi comunismul sovietic de tip bolşevic, pe care le-a considerat dezumanizante şi care au  dus, mai greu de admis şi cu atât mai puţin de suportat, la fenomenul practic universal al alienării. El a devenit unul dintre fondatorii umanismului socialist, promovând scrierile timpurii ale lui Marx şi mesajele sale umaniste către publicul SUA şi vest-european. Nu e chiar şocant, dar sigur mirabil faptul că, dincolo de o aparentă şi subtilă atitudine, Fromm are grijă să facă aluzii la fenomenul universal al alienării… Iar, parcă reduce sau a diminua părerile generale în sensul de mai sus, la începutul anilor 1960, el a publicat două cărţi care se ocupă de gândirea marxistă (Conceptul lui Marx despre om şi dincolo de lanţurile iluziei: întâlnirea mea cu Marx şi Freud) (Beyond the Chains of Illusion: my encounter with Marx and Freud (1962). În 1965, lucrând pentru a stimula cooperarea occidentală și estică între umaniştii marxişti, Fromm a publicat o serie de articole intitulate Umanismul socialist: un simpozion internaţional.  În această ordine de idei, dar şi ţinând seama de atitudinea şi cărţile de specialitate publicate de Erich Fromm, nu e de mirare că, în anul 1966, Asociaţia Umanistă Americană l-a numit Umanistul Anului, însă nu trebuie ignorate nici faptul că, măcar pentru o anumită perioadă, Fromm a fost activ în politica SUA şi s-a alăturat  Partidului Socialist al Americii la mijlocul anilor 1950 şi a făcut tot posibilul pentru a-i ajuta să ofere un punct de vedere alternativ  tendinţelor mccarthyiste  în unele devieri politice americane. Acest punct de vedere alternativ a fost cel mai bine exprimat în lucrarea sa din 1961, Man Man Prevail? O anchetă asupra faptelor şi ficţiunilor politicii externe. Cu toate acestea, în calitate de co-fondator al SANE, cel mai puternic activism politic al lui Fromm a fost în  mişcarea internaţională de  pace, luptând împotriva  cursei înarmărilor nucleare  şi a implicării SUA în  războiul  din Vietnam. După ce a susţinut oferta pierdută a senatorului  Eugene McCarthy pentru  nominalizarea la preşedinţia democratică, Fromm s-a retras mai mult sau mai puţin de pe scena politică americană, deşi a scris o lucrare în 1974 intitulată Remarks on the Policy of Détente pentru o audiere susţinută  de Comitetul Senatului SUA. privind relaţiile externe. Fromm a primit premiul  Nelly Sachs în 1979.

Dumitru Hurubă

(va continua)