Un stâlp de lumină verde
Haiku este o formă a micropoeziei
destul de abordată în literatura română, poeții considerând forma fixă,
rigoarea, presiunea limbajului asupra mesajului și a stărilor poate duce spre o
poezie de maximă expresivitate. Legătura dintre om, natură, limbaj, dinamica
vieții se relevă în acestea.
Paulina Popa, poetă pasionată de stările vibrante ale poeziei, ne propune, cu generozitate, volumul Floare de cireș - haiku –, realizat la Editura Emia, în anul 2020. Micropoemele sunt însoțite de fotografii expresive, realizate chiar de autoare. Imaginea, cuvintele, aranjamentul în carte, au menirea de a transmite fiorul, starea esențială: poezia fără frontiere, depășind limitele limbajului, marcând timpurile prin fulgerul mesajului bine fluidizat.
Stilul este preluat din
literatura niponă, dar este agreat în lumea literară de azi ca o modalitate de
a pune în operă cele mai adânci sentimente.
Chiar din titlu, apelând
tradițional la motivul florii de cireș, poeta ne prezintă primăvara anotimpul
ce prefigurează eternitatea, reînvierea, legătura cu divinitatea, puritatea
eliberatoare, depășirea zgurii din stresul zilnic. Substanța spirituală
marchează greutatea fiecărui haiku, petala florii de cireș atinge inima,
esențele ființei. Cititorul este invitat la un exercițiu de purificare prin
poezie, imaginație, limbaj cizelat, metaforă pertinentă, prezentă, delicată și
nu agresivă. Cireșul atrage toate energiile primăverii. Învierea este o stare a
universului. Albul predomină în cuvintele scrise, mirajul cheamă la iubire.
Poezia face regula în acest tsunami de alb… Legătura dintre om și natură aduce
energii nebănuite, o nouă perspectivă existențială.
Poeta are la final o notă
semnificativă. Sunt punctate alegerile făcute: limbajul universal generat de
haiku, capacitatea de a stârni fiorul, fulgerul liric, mini-universul
limbajului în sine, imaginea din cuvinte și imaginea reală. În acest mod,
timpul este frânt, ars, depășit de stare, lumea spirituală, subtilă, își arată
realitatea palpabilă.
Reținem din volum: „Petale de
vis…/ Plouă iar cu petale,/ Cireșul cântă” (p. 14).
Transparența anotimpului în
raport cu eternitatea este bine armonizată: „Floare de cireș, / Mii de ochi
spre cerul tău -/ Acela din ochi” (p.20).
În altă parte, materializarea
primăverii și a întrupării ne arată legătura dintre cer și pământ: „Ninge în
grădini, / Cade cerul pe pământ,/ Iisus se naște” (p. 48). Elementele sunt
subtile: ninsoarea ca o prezență, grădina care ne reamintește de Eden,
inițiativa divină de a coborî la om, de a-l vizita prin toate, întruparea
divină, legătură dintre Dumnezeu și om, prin Omul Iisus.
Paulina Popa ține să pună în
evidență teritoriile poeziei sale: Primăverile,
rana dragostei; Haiku, stâlp de lumină verde!...
Este definit micropoemul, apelând
la mijloacele interne ale liricii: „Haiku din vis,/ Fulgerul meu din sânge/
Ești o flacără!” (p. 45). Iată, micropoemul face parte integrantă din ființa
poetei.
În notele de final ni se arată
concluzia: „Aici putem străbate, cu nonșalanță, cerul interior, liniștea zilei
și a nopții, iarba, piatra și arborii ce sprijină cerul” (p. 63).
Un volum în care poeta a pus
sufletul ca prioritate, capacitatea de concentrare în mijlocul universului
deschis precum o carte veche.
Micropoezia a fost susținută de
poeții români precum Ion Pachia Tatomirescu. Dânsul subliniind că în literatura
română există o tradiție veche, venind din Valahia, transparentă și-n folclorul nostru, stări în care s-au
folosit salmii, zalmiorii, glosalmii. Sunt forme recunoscute ale literaturii vechi,
actualizate mereu de poeți. Există principiul vaselor comunicante și-n
literatură, indiferent de limba folosită, ca un mecanism al armoniilor
necesare.
În anul 2000 a exista Școala de
Haiku din București, s-a lansat și o antologie de Florin Vasiliu și Mioara
Gheorghe, cu denumirea Luna în țăndări.
Sunt prezenții: Aurel Rău, Mioara Gheorghe, Florin Vasiliu, Vasile Moldovan
etc. În literatura hunedoreană s-a mai scris, de asemenea, haiku, amintim pe
Nicolae Crepcia, Camelia Ardelean, Eugen Evu.
Cartea poetei Paulina Popa, însă,
aduce originalitatea mesajului spiritual, fior liric, mirajul prezenței divine,
prospețime. Ea se adaugă „raftului de haiku” scris în limba română, cu toată
dedicarea și puterea. Poezia scrisă de scriitoare s-a decantat în acest volum
cu o energie debordantă, fluxul spiritual străbate versurile, sfidând forma
fixă (5-7-5), pentru a se materializa în mugurii veșniciei prin puterea
învierii naturii, a lumii din care facem parte.
Constantin Stancu
*Paulina Popa, Floare de cireș - haiku -, 63 de pagini,
Deva: Editura Emia, 2020.
Sursa: Rev. Cafeneaua literară, nr. 10/2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu