Grigore Vieru - un documentar de Nicolae Băciuț... Memoria lacrimii

 

Grigore Vieru – repere bio-bibliografice

 

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, România - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău). Părinții săi, Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic, erau țărani români. Școala - 7 clase - o urmează în satul natal, după absolvire, 1950, e elev la școala medie din orașul Lipcani, încheind aici studiile în 1953.

Studiile universitarele le absolvă în 1958, la Facultatea Filologie și Istorie din cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău.

În timpul studenției, în 1957, debutează editorial cu plachetă de versuri pentru copii, Alarma, bine primită de critica literară.

După terminarea facultății lucrează ca redactor la revista pentru copii Scânteia Leninistă, devenită mai târziu Noi, și la ziarul Tânărul leninist, care a apărut după câștigarea independenței Republicii Moldova, cu titlul Florile Dalbe.

În anii următori, publică volumele Muzicuţe (1958), La fereastra cu minuni (1960).

Anul 1960 e plin de evenimente: în 8 iunie, se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină, devineredactor la revista Nistru, actualmente Basarabia, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova, apoi redactor la Editura Cartea Moldovenească, unde lucrează până în 1963.

În 1961, îi apar la Editura „Cartea Moldovenească” volumele Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor!, iar în 1963, volumele Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași (versuri, povestiri și cântece), Ceasornicul pădurii (1965), Poezii de seama voastră (1967).

Din 1963 până în 1969, e consultant la Secţia de poezie a Uniunii Scriitorilor din R.S.S. Moldovenească (1963-1969).

În 1964, publică în revista Nistru, unul dintre poemele sale, Legământ, cu care își face cunoscută racordarea poeziei sale la literatura română prin Eminescu, căruia îi și dedică poemul său.

În 1965, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță, și distins doi ani mai târziu, în 1967, cu Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret.

Un alt poem însă, Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu, publicat tot în revista Nistru, în 1967, determină măsuri specifice cenzurii comuniste: tirajul este oprit, revista fiind retipărită fără dedicație.

Ascensiunea lui Grigore Vieru îi aduce destul de repede „clasicizarea”, odată cu apariția volumului de poeme Numele

tău, în 1968, prefațat de Ion Druță, cu „îndrăzneli” simptomatice, fără istorie în perioada sovietizării Basarabiei, incluzând poeme cu titluri ca Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, ori dedicate unor autori din dreapta Prutului: Nicolae Labiș, Marin Sorescu.

În același timp, i se recunoaște originalitatea și valoarea volumului, iar Mihai Cimpoi îi dedică monografia Mirajul copilăriei.

Traseul în forță al poetului continuă cu Duminica cuvintelor, volum apărut în 1969 la Editura Lumina și ilustrat de Igor Vieru, cartea câștigând popularitate și notorietate la nivelul învățământului preșcolar, devenind „obligatorie” în toate grădinițele din R.S.S. Moldovenească.

În ucraineană, apare volumul Curcubeul, tradus de A. Miastkivski.

Abecedarul (Editura „Lumina”) din 1970, realizat în colaborare cu Spiridon Vangheli, autorul textelor în proză, și pictorul Igor Vieru (fără a fi vreo legătură de rudenie cu Grigore Vieru!), e urmat în același an de primul abecedar cu litere latine în Basarabia postbelică, realizat, tot împreună cu Spiridon Vengheli. Aspirațiile naționale ale lui Grigore Vieru pătrund subtil și în cărțile pentru copii, în volumul din 1970, Trei iezi, fiind inclus și poemul Curcubeul, un curcubeu… în trei culori, identitare, roșu, galben și albastru.

În limba rusă, tradus de Iakov Akim, apare volumul Casa nouă. În 1971, același îi traduce volumul Cântece de dragoste, apărut înainte și în limba română. 

I. Licdoni îi traduce volumul Mama, în letonă.

În 1972, publică culegerea de cântece Soare, soare.

Apropierea sa de literatura română se materializează și prin contactul cu scriitori români importanți, în 1973, face parte dintr-o delegație de scriitori... sovietici, care vizitează România, având loc întâlniri cu redactorii uneia dintre cele mai importante publicații românești ale vremii, Secolul 20, între care Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Biblioteca sa sporește cu această ocazie cu numeroase cărți de autori români.

În drumurile prin România,, reușește să ajungă în locuri de mult visate: mănăstirile Dragomirna, Putna, Voroneţ, Sucevița, Văratec.

În 1973, îi apar traduceri din poezia sa în kazahă lituaniană, ucraineană, bulgară, kirghiză și rusă. 

Volumul Aproape, publicat în 1974, primit elogios de critica literară.

În 1974, a dat curs invitaţiei oficiale din partea Uniunii Scriitorilor din România, adresată de preşedintele acesteia, scriitorul Zaharia Stancu. Astfel, a vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci.

Urmează alte două vizite în România, una în 1974, tot la invitația Președintelui Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, când trece munții în Transilvania, avându-l alături poetul Radu Cârneci, iar alta în 1977, la fel la invitația Uniunii Scriitorilor din România, când vizitează, împreună cu Raisa Vieru, orașe emblematice în dimensiunea unității naționale: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

Peste ani, semnificația vizitelor sale în țara mamă capătă proiecții maximale: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Ritmul aparițiilor sale editoriale e în continuare susținut. În 1976, apare Un verde ne vede! (Editura „Lumina”), pentru care i se decernează Premiul pentru tineret al R.S.S. Moldoveneşti.

Volumul Steaua de vineri, apărut în 1978, îl face pe
Nichita Stănescu să afirme că „Grigore Vieru este un mare şi
adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii în natura
naturii. Ne imprimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de
inimă pulsează şi imi influenţează versul plin de dor, de curata
şi pura lui poezie”.
În 1979, apar volumele Mama şi Albinuţa, Albinuţa
intrând pe fluxul didactic, anual, pentru preșcolari.
Întâlnirea în 1980 cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici
deschie un nou capitol în biografia lui Grigore Vieru. După
primul text pus pe muzică, Iartă-mă, inchinat mamei, poezia
lui Grigore Vieru intră în cântec, urcă pe scenă, în compoziții
memorabile, în care s-au mai antrenat și alți interpreţi: Tudor
Gheorghe, Anastasia Lazariuc, Olga Ciolacu, Dida Drăgan,
Mirabela Dauer etc.
Tot în 1980, apar și volumule Să creşteți mari (culegere
de cântece pentru copii) și Fiindcă iubesc, versuri.
În țară, în 1981, poezia sa intră în marele circuit public,
prin tipărirea unui volum, Izvorul și clipa, în colecția „Cele
mai frumoase poezii”, o antologie prefațată de Marin Sorescu..
În 1982, pe versurile sale, Eugen Doga compune muzica
pentru un film muzical pentru copii Maria Mirabela al regizat
de Ion Popescu Gopo, producția fiind lansată și la Chișinău și
la București. În 1983 Moare mama poetului, Eudochia, ființa pe care a iubit-o cu venerație.
Publică volumele Poezii (selecţie şi prefaţă de Mihai Cimpoi) și Taina care mă apără.
I se publică în limba tadjică, în traducerea lui A. Aslam,
o antologie lirică.
Volumul Scrieri alese, prefațat de Mihai Cimpoi, cu o
selecție din opera sa (poezii şi cantece, medalioane, secvenţe
publicistice, dau imaginea anvergurii sale scriitoricești, al
angajamentului său public.
Mihail Dolgan publică studiul Creaţia lui Grigore Vieru în Şcoală, consolidând locul lui în literatura basarabeană.
În 1985, la împlinirea a 50 de ani, spectacolul literar muzical
pe care și l-a dorit e interzis de mai marii politici ai vremii.
Cărțile continuă însă să-î apară.
În 1986, volumul Poezii de seama voastră, în 1987, Cel
care sunt (versuri, creionări, interviuri, note) o selecție și
prefață aparținând lui Mihai Cimpoi.
Opera literară a lui Grigore Vieru, dedicată copiilor, îi
aduce, în 1988, recunoașterea internațională în domeniu, prin
acordarea Diplomei de onoare „Andersen", considerată drept
cea mai prestigioasă distincţie internaţională acordată pentru
literatura pentru copii.
In țară, apare încă un volum referențial, acelaşi an apare
cartea de versuri Rădăcina de foc, cu ilustrații de Sabin Bălaşa
şi prefaţa de Ioan Alexandru. Critica din România se întrece pe
sine în a-I elogia poezia.
Editorial, Grigore Vieru e prezent cu volumele Cine crede, o culegere de interviuri, publicistică, poezii, melodii, şi Spune-I soarelui o poezie.
Dar el se implică angajat în viața publică, fiind unul
dintre fondatorii Frontului Popular din RepublicaMoldova,
păstrând distanță față de politic: „Nu fac parte din nici un partid politic. Doar din Partidul Limbii Romane”.
Totuși, e ales deputat al poporului. Se numără printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989., și participă la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
În 1990, Grigore Vieru este ales membru de onoare al Academiei Romane, laudatio fiind susținut de Zoe Dumitrescu-Buşulenga.
În 1991, apare volumul Hristos nu are nicio vină (poeme şi cântece. Cuvânt înainte: Carolina Ilica. Selecţie, îngrijire ediţie şi postfaţă: Dumitru M. Ion)
La Casa de Discuri „Electrecord” apar în 1992 discul Răsai, cu cântece pe versuri de Grigore Vieru, interpretate de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Versuri, în lectura autorului, și Maria Mirabela,cântece pentru copii pe versurile sale.
I se conferă titlul onorific „Scriitor al poporului din Republica Moldova”.
Academia Română il propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
În 1993, devine Este ales membru corespondent al Academiei Române.
La Galaţi, în 1993, îi apare antologia de versuri Curăţirea fântânii, prefaţată de Vlad Pâslaru.
În 1994, apare antologia Rugăciune pentru mama, ediţie ingrijită şi prefaţată de Tudor Nedelcea.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, este sărbătorit la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău.
Apar monografiile: Poet pe Golgota Basarabiei, de Stelian Gruia, şi Grigore Vieru – omul şi poetul, de Fănuş Băileşteanu, La Editura Minerva din Bucureşti apare o ediţie bilingvă de poezii romano-spaniolă.
Apare în 1996, la Editura Minerva în colecția „Biblioteca pentru toți”, volumul Văd şi mărturisesc, versuri, aforisme şi confesiuni
În 1997, e publicat în condiții grafice de excepție, volumul antologic Acum şi în veac.
Volumele Strigat-am către Tine şi Izbăvirea apar în 1999.
Volumul de confesiuni şi aforisme Lucrare în cuvânt apare în 2001, cu o prefaţă de Mihai Cimpoi.
În 2003, Adrian Dinu Rachieru îi îngrijeşte şi prefaţează un volum selectiv.
Tot în țară, în 2004, apare antologia Cât de frumoasă eşti, dedicată Mamei, Limbii Romane şi Iubirii, cu o prefață de Eugen Simion.
Theodor Codreanu realizează monografia Duminica Mare a lui Grigore Vieru, în 2004.
În 16 ianuarie 2009, Grigore Vieru este victima unui accident de mașină, la intrarea în Chișinău, la întoarcerea de la o manifestare dedicată lui Eminescu, la Cahul.
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie 2009, la două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.
S-a afirmat că. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva școli din Republica Moldova și din România, străzi din ambele țări au primit numele Grigore Vieru...
Despre opera lui au scris studii, monografii etc. nume importante din cele două țări:Mihai Cimpoi, Eugen Simion, C. Ciopraga, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, M. Ungheanu, D.R. Popescu, Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, S. Vangheli, I. Druţă, L. Butnaru, N. Dabija, Theodor Codreanu, Stelian Gruia, Fănuş Băileşteanu, Ana Bantoş, Michael Bruchis (Israel), Eugeniu Coşeriu, Victor Crăciun, Liviu Damian, Viorel Dinescu, M. Dolgan, Ivan Draci (Ucraina), Gh. Grigurcu, I. Hădarcă, Claus Heitman (Germania), M. R. Iacoban, Carolina Ilica, Dumitru M. Ion, E. Lungu, N. Manolescu, Al. Mihailov (Rusia), R. Munteanu,
Fănuş Neagu, Tudor Nedelcea, Emilian Galaicu-Păun, Irina
Petraş, Petru Poantă, Ion Pop, Adrian Dinu Rachieru, Stanislav
Rassadin (Rusia), Nichita Stănescu, Andrei Strâmbeanu,
Arcadie Suceveanu, Alex. Ştefanescu, Răzvan Theodorescu,
Gheorghe Tomozei, Andrei Ţurcanu, I. Vatamanu, Teodor
Vargolici, Ion Ungureanu, Imant Ziedonis (Letonia), Daniel
Corbu etc.
 
 

Documentar de NICOLAE BĂCIUȚ

 

Notă:

Selecția datelor pentru acest excurs bibliografic a întâmpinat și dificultăți cauzate de existența în sursele cercetate a unor informații contradictorii. Rămâne în sarcina cercetătorilor monografi să clarifice lucrurile.

Au rămas nemenționate foarte multe date care țin atât de biografia poetului cât și de activitatea sa literară și social politică.

N-am mai menționat titluri de cărți cu cântece pe versurile sale, reeditări, traduceri, CD-uri, distincții academic, premii, distincții primite și în Republica Moldova și în România, spectacole omagiale etc.

Sursa: Nicolae Băciuț