SENS INTERZIS
m-ai îmbiat cu o
scânteie iute cenușă
numai priviri în
depărtări
numai gura însetată
numai mâinile
prăbușite
te vor ține minte
ca-ntr-o oglindă
în care nu mă zăresc
formă de cer
voi lăsa rănile drumului
gravate în rugăciuni
lângă fântâna ochilor tăi
dacă trupul tău ar fi
fost cruce
aș fi urcat nesilit calea răstignirii
m-aș fi repetat și m-aș fi întregit
ci totul e cu sens
interzis
fără țărm la vedere
am adunat în grabă
vocalele de preț
înainte să eșuez pe vreo insulă anonimă
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu