LA CHINDIE
cum mijlocul lumii e
pretutindeni
îmi socotesc zilele
printre nimicuri
nu discern așezarea și
tâlcul astrelor
nici rotirea lor
în stare de pedeapsă
pentru ce-am spus
pentru ce tac
stau în gând și calc
pe timp
tu lasă-mi un cuvânt
știut doar de noi
înainte să plec
în căutare celor din urmă tăceri
ÎN PEISAJ
în târg e ca-ntr-o
agonie printre manechine --
o larmă confuză
o muzică de ospiciu
un imens insectar
cad de dincolo
dintr-o sferă într-alta
rostesc cuvinte la
marginea lor -
fragmente nepotrivite
mărunțișurile serii
câteva lumini
cu mâinile
întâmplătoare sculptez aripi
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu