Hunedoara,
scriitori-argumente
(Dumitru Hurubă, Scriitori
contemporani din judeţul Hunedoara, - comentarii literare - Iaşi: Editura
Tipo Moldova, 2015; colecţia publicistică şi eseu contemporan)
Plecând de la un titlu serios şi încadrat în paradigma
culturii de canon, Dumitru Hurubă, într-un limbaj familiar, cu uşoare accente
ludice şi riguroase, ne prezintă scriitorii din judeţul Hunedoara activi în
ultima perioadă a vremurilor (aproximativ 1980 – 2015), scriitori care au lăsat
numeroase mărturii despre lumea în care trăim. Cartea are o motivaţie echilibrată şi revoltată în
acelaşi timp. „Cred cu sinceritate şi realism că o reconsiderare, de pe alte
poziţii, a literaturii din provincie, nu numai că ar fi legitim-necesară, dar
şi, categoric, benefică pentru literatura actuală, pentru istoria literaturii”.
De la început, cronicarul Hurubă depune efortul să detensioneze contrariile:
centru sau centrele şi provincia. O face cu mută empatie, intră bine în pielea artistului
şi ne propune câteva comentarii interesante. Scriitor de umor, poet bine
temperat, activ în perimetrul literaturii, o voce cu stil, inconfundabilă,
cronicarul are motive serioase să iasă în faţă şi să ne demonstreze că
lucrurile se pot echilibra în istoria literară. Vremurile, caracterele, interesele,
resursele au stricat armonia în lumea literară. Fiecare epocă îşi are secretele
şi oamenii săi. Dumitru Hurubă este sincer în demersul său, a fost conştient
când a pus unul lângă altul textele că demersul său va incomoda. Şi-a asumat
riscul de a intra în arena cu lei de tot felul, fie de la centru, fie din
provincie. Deşi nu este critic în sensul academic al termenului, scriitorul
este familiarizat cu operele scribilor de Hunedoara, a citit mult, a comentat
şi a lăsat în urma sa mult bun simţ. Semne, peceţi, cuvinte, note. Lucru rar în
aceste vremuri care se repetă, se repetă. Sunt analizate operele a două zeci şi
şapte de scriitori din judeţul Hunedoara, revolta nevăzută a unor oameni cu
limitele, cu orgoliile lor, cu speranţe, oameni-argument pentru cultura
judeţului şi a culturii române în general. Cu un simţ al valorii dezvoltat,
Dumitru Hurubă a reuşit să pună în lumină temele cărţilor care au dinamizat
societatea. A fost atent la titlurile alese de poeţi sau romancieri, a citat
versuri interesante, profunde, a lansat idei, a mustrat autorii cu înflorite
cuvinte. Impulsionat de temele proprii, de viziunea asupra cărţii ca entitate
vie, el a avertizat că, uneori, devenim cititori de iluzii, că vremurile ne
colorează mintea, că putem evada prin incultură, că literatura poate fi şi o
sforărie de lux, cu stil şi aripi aurite. Peisajul literar hunedorean, la fel
ca şi în alte ţinuturi, este peisaj cu natură vie şi scriitor pe contrasens.
Dumitru Hurubă a reţinut că vremurile ne obligă să
medităm închişi în ochiul ciclopului, oricând poate fi un altfel de sfârşit al
lumii, ne putem opri pe insula tăcerii, sau în satul electronic, ori să începem
aventura în marele refuz. Teme, gânduri cu elice, neantul aparent, adică în
judeţul Hunedoara scriitorii au avut un cuvânt de spus: poezia poate veni de la
Brotuna, clar şi pur ca brumele târzii, iată, poetul este îngenunchiat în
lacrimă, femeile au lăutari în sânge, proza scurtă provocă suflete, cineva
poartă rănile tale şi balada electrică inundă străzile. Atent la geografia
literară, cronicarul pune în lumină miracolul de pe Strei, muntele, patria second hand, ori legendele din ţinutul
acesta mirific, atins de minuni, enigme şi comori. Cititorul va descoperi gloria
în albului zăpezii, faptul că aici păsările plâng cu aripi, ori nimic deosebit
nu se întâmplă în timpul serviciului unui dascăl, sau, poate, e o zbatere a
zăpezii, o învingere a singurătăţii prin iubire, iar nasturii sunt cusuţi pe piele
în istorii frumoase.
Am putea remarca mereu alte metafore, hiperbole,
planuri de lectură, edituri şi ispite. De reţinut: în judeţul Hunedoara sunt scriitori de certă
valoare, puţin debusolaţi de tangajul istoriei, risipiţi în filialele Uniunii
Scriitorilor din România, fie la Alba-Iulia, fie la Sibiu, fie la Arad sau
Timişoara. Judeţul nu a putut să-şi ţină fiii risipitori în limitele paradigmei
până la capăt. În ciuda acestor aspecte, se simte o unitate şi o zbatere în
lumea literară din zonă, iar cărţile reflectă iubiri, drame, istorii cu tâlc, crime,
oglinzi frânte, oraşe în mişcare. Vremea a intrat bine în cărţile scriitorilor,
Dumitru Hurubă pune accentul pe aceste aspecte de furtună. Va trebui să reziste
valului de critici care vor veni din orgolii, istorii aproximative, metafore şi
teamă.
Cronicarul a reţinut: „se apropie ziua/ când timpul se
va scutura de povara mea” (Ioan Barb).
Notăm la Valeriu Bârgău: „E cineva fericit când se
naşte?/ Mă grăbesc să-l informez şi pe ea şi pe el/ că la fel de fericit e unul
care moare/ şi eu ştiu asta”.
La poetul Raul Constantinescu apar cuvinte cheie:
realovisul, rinocezarii, păreronimicii, şpriţogaşculierii, neantia, o urmă de
gumă...
Nicolae Crepcea se detaşează prin puritate: „Privind
ochii tăi/ văd/ cerul străvechii biserici/ plin de îngeri”.
Ladislau Daradici consemna: „scrierea povestirilor (...)
în cazul meu, se dovedeşte a fi dificilă, eu însămi sfârşind prin a mă contopi
în cele din urmă cu universul lor...”.
Eugen Evu a surprins clipa eternă: „Fântâna s-a retras
mâhnită-n sine/ Alţi ziditori nu s-au găsit în estimp...”.
George Holobâcă a fost atent la dinamismul creaţiei:
„Munţii aleargă unii după alţii/ precum cocorii pe frânghia / cu care Dumnezeu
măsoară/ contrariile din spovedania ierbii”.
Paulina Popa a surprins taina: „soarele stă în palmele
Iubirii/ aşa cum stau boabele de struguri/ atunci când vine vremea vinului”.
Talentul poetului Ioan Evu se descoperă în versuri ca
acestea: „Din preaiubire m-am născut/ pe o colină transilvană/ să ard cuvintele
la rând/ şi să le-aştern pe câte-o rană...”.
Citatele pot continua, scriitorii se vor regăsi în
meandrele istoriei literare ca-ntr-o renaştere prin zicere.
Dumitru Hurubă a scris despre: Ioan Barb, Valeriu
Bârgău, Eugen Blaga, Raisa Boiangiu, Valeriu Butulescu, Raul Constantinescu,
Nicolae Crepcia, Nuţa Crăciun, Ladislau Daradici, Eugen Evu, Ioan Evu, Livia
Fumurescu, Gligor Haşa, George Holobâcă, Radu Igna, Dorina Brânduşa-Landen,
Radu Mihail, Paulina Popa, Mariana Pândaru, Corneliu Rădulescu, Aurelian Sârbu,
Ion Scorobete, Constantin Stancu, Dumitru Tâlvescu, Miron Ţic, Ioan Vasiu,
Dumitru Velea.
Lista lui Mitică, o listă a scriitorilor contemporani
din judeţul Hunedoara.
Lecturi, cărţi, oameni, iluzii, istoria locuind în
rana îngerului.
Constantin Stancu
Iunie, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu