Poezia are mai multe ipostaze. Pentru Ion Popescu Brădiceni fiecare volum se construiește ca un templu, are menirea de a oglindi complexitatea vieții. Dincolo de strălucirea de moment, poetul pune în textele sale un univers bine articulat, multe poeme adresându-se celor inițiați, celor care cunosc misterul din spatele aparențelor. Nimic nu e gratis. Forțând nota lirică, el face abstracție de timp, își rezervă un timp al său pentru un stil transmodernist, construit cu migală, atenție, apelând la forța frumosului.
În mod curajos, propune relația dintre transcendent și imanent, dintre sus și jos, misterul creației. Cărturarii au un loc aparte în versuri, dragostea pentru femeia aproape este modelatoare și compensatorie. Sunt ritualuri și actanți, înțelesuri suspendate, problema moștenirii culturale, paradoxul poeziei în limbajul înalt și în folclor. Pentru poet există un fir de eternitate, o secțiune transversală, o poartă de rai, un Hristos reîntors spre om, un erou pentru transpoetica celui informat.
Note: C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu