Constantin Stancu, Muntele pe acoperiș, poeme, Editura Vatra veche, 2026. Semnal, poem de referință dintr-o istorie luată în leasing...

Cartea Muntele pe acoperiș, poeme, apărută la Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2026, editor Nicolae Băciuț.

Volumul de poezie reprezintă mesajul legat de lumea în care trăim și-n care oamenii au început să-și schimbe modul de a privi spre viitor, preferând o istorie luată în leasing.

Actualitatea de ieri și de azi a oferit temele care marchează ființa.

Posibilitățile sunt imense, există masive depozite în abis, dar și un loc bun în acest prezent primit la promoții de lux.  

Poezia, prin limbajul ei, prin imagini și valori poate da un ton optimist. În acest tsunami de informații, imagini, noutăți se află o lumină subțire, un glas bând și curat. Totul este să ai cheia de la ușa potrivită. 

 Un poem de referință: 

Glasul

 

Dimineața pe răcoare am auzit glasul,

sunetele unice s-au imprimat în lutul prezentului.

Mă străduiesc să le transpun pe un cilindrul simplu și

să învârt manivela cu diacritice, pentru a-l reasculta.

Îl voi transfera pe un disc de ebonită, cu ac simplu,

precum cel de la mașina de cusut iluzii.

Am să depun efortul de a transpune sunetele pe o bandă magnetică,

una care se mișcă de la răsărit la apus,

voi auzi iar glasul acela din dimineața răcoroasă, cu pereți de diamant.

Până urmă, îl voi ține captiv într-o celulă de fluture, cu memorie bună, pentru ceilalți, din alte încăperi,

pentru inteligența artificială, care se presupune că înțelege

mesajul, sensul, limbajul, absența.

Torn fiecare sunet în difuzoare de ceață albastră,

sunetele sunt la fel: un susur delicat și moale.

Notă. Constantin Stancu ©