Povestea Zarazei în jocul
istoriei
Ion Dulugeac, dinamic între realitate, legendă, fantezie și realism crud, a
publicat romanul ZARAZA între Kremlin și Paris la Editura
Romhelion, în anul 2026, în colecția consacrată – Legendă și realitate, volumul al II-lea. Se continuă povestea
inițială din primul volum apărut în anul 2023, cu mai mult aplomb.
Povestea se desfășoară pe trei planuri: Paris, cu iubirea dintre Zaraza și
Cristian Vasile; București, la Palatul Mogoșoaia cu atmosfera specifică
vremurilor care au urmat războiului; la Kremlin, acolo unde a fost plasată
femeia frumoasă, capabilă să acceseze informații de primă mână. Povestea unei
femei fragile, aparent, dar frazele din carte bat mult mai departe, prezintă
viața socială, culturală, politică și privată a românilor după Cel de al Doilea
Război Mondial. O poveste cu impact bazată pe intriga de amor dintre o femeie
frumoasă, Zaraza, și un cântăreț la modă, Cristian Vasile, o vedetă a anilor 30
- 40, dar care își continuă cariera și după război, cu melodii care au rămas în
mintea multor generații, reluate chiar de artiștii consacrați și după anii
nouăzeci. În paralel, autorul conduce narațiunea la un alt nivel, cel al
spionajului, femeia fiind inclusă în rândul persoanelor care pot deschide uși,
culoare politice, crize subtile. Ea pendulează între Occident și Est, de la
Paris la Moscova, via Chișinău. Este martoră a marilor schimbări generate de
înțelegerea marilor puteri legate de împărțirea Europei în zone de influență,
după războiul care a bulversat destine, țări, fluxuri de valori de toate
felurile.
Autorul s-a documentat din surse externe, din materialele vremii, a preluat
amintirile din cadrul familiei sale și a cunoscuților din zona Mogoșoaia (Ion
Dulgheru, personaj), un loc istoric. A
revalorificat mituri la modă cândva, a dinamizat boema care a adus echilibre
pentru oamenii care au trecut prin război. Mitul l-a ajutat să pună în valoare capacitatea
unui popor de a rezista la presiunea exercitată de marile puteri ale vremii.
Depășind firul narațiunii propriu-zise, el ne aduce în atenție modul de
viață la românii aflați în occident, acolo unde s-au realizat, imediat după război,
problemele politicii românești, dramele personale, schimbările economice bazat
pe noul sistem de proprietate obștească impus de fostul URSS în această zonă a
lumii. Cu mult realism, dar și cu simpatie, ne poartă din casele Principesei
Martha Bibescu și a soțului, în restaurantele/ crâșmele de altă dată, dar și în
zona selectă a Parisului, acolo unde s-a desfășurat relația de amor dintre
Zaraza și Cristian Vasile. Apoi, cititorul este invitat la Kremlin printre
puternicii zilei, mai ales Beria, o personalitate complexă a sistemului de
putere sovietic. Personajele sunt diverse, de la slujitori, polițiști, la
principi, ambasadori, cântăreți, artiști, scriitori, istorici, spioni, șefi de
localuri, compozitori, militari, întreprinzători de succes, bande de cartier, muncitori
cu ziua. Sunt puse în lumină personalitățile românești aflate la Paris, imediat
după război: George Enescu, Constantin Brâncuși, Cioran, Maria Tănase, aflată
în călătorie personală etc. Personajele discută diverse probleme acute, efectul
războiului asupra Franței și Europei, eliberarea Parisului de armatele germane,
prezența unor personalități în viața publică, de la Edith Piaf la Charles de
Gaulle. Cu abilitate, Dulugeac descrie
Parisul, locurile importante, cu încărcătură istorică și culturală. Abordează
chiar rețete culinare la modă acolo, surprinzător pentru vremurile de
austeritate după marea catastrofă. Cristian Vasile o impresionează pe Zaraza cu
multele evadări din hotel în aceste zone istorice și artistice, care atrag
mereu oamenii, Franța fiind cea mai vizitată țară din lume. La un moment dat,
plusând în siajul acțiunii, sunt adunate la un banchet spiritual Brâncuși,
Enescu, soția acestuia, Maruca, astfel peisajul cultural românesc, aflat în
occident, este desenat de autor. Prin aceste personaje se derulează acțiunea,
cititorul descoperă o lume aparent uitată, dar care aprecia cultura, lungile
discuții despre destin, artă, forța politicii, obiceiurile vremii: crea opere
artistice unice. Muncea, se distra. Iubea, avea patimă pentru vedete locale și
naționale. Accepta influența occidentului și se modela după modele venite din
lumea de atunci. O civilizație complicată, cu realizări importante, cu marile
crize sociale. Oameni cu bucuria de a fi scăpat de un război, cu optimism,
naivitate, pregătind drama colectivă din Est, cântând, iubind, trădând,
spionând.
Povestea Zarazei a
fost fascinantă, plină de culoare, atrăgând prin viața aparentă de
succes. Tânăra femeie, frumoasă, cu impact asupra bărbaților din orice mediu
social, era cea mai atractivă prezență a Bucureștiului frământat, din anii
patruzeci și după război. A fost o
prostituată cu renume, deși își dăruia trupul, în ciuda tuturor încercărilor
bărbaților, mereu interesați, nu își deschidea inima, poate, cu excepția lui
Cristian Vasile pentru care a făcut o pasiune. Aici era misterul femeii,
legenda urbană, dar și misterul perioadei, secretul femeii care a dominat/ domină
prin amor la modă, prin legendă, secrete, intrigi…
Zaraza cunoscuse, prin Maria, bună prietenă cu Prințesa
Martha, dar și prin cei din anturajul Palatului Mogoșoaia, lumea importantă din
societatea românească și dintre oamenii de la ambasadele din București. Acest
lucru se datora întâlnirilor organizate de Prințesa Martha Bibescu, în timpul
multor serate, unde tânăra intrase în legătură cu oameni de mare influență din
anturajul familiei Bibescu, cu relații în toată Europa. În fond, după cum arată
Ion Dulugeac, a fost special pregătită de familia Prințesei pentru a activa ca
spioană în aceste cercuri, știut că în patul pasiunilor, bărbații cedează multe
informații. Prințesa i-a oferit educația necesară, plus resursele, a format-o
ca valoare pentru politica românească într-un domeniu complex, complicat, cu
risc: spionajul. Prin farmecul ei, se putea ajunge la mintea multor bărbați,
așa s-au aflat multe din informațiile care ar fi putut avea impact asupra
țării, activitate delicată, realizată cu multă abilitate. A investi într-o
femeie frumoasă însemna a avea succes în politică, a deține chile multor sfere
de influență.
Avem, de asemenea, atmosfera din restaurantele de altă
dată, anticipând marile petreceri de astăzi, cu lumea complexă de atunci:
întreprinzători, artiști cunoscuți, politicieni care frecventau localurile,
ambasadori, oameni politici. Acolo se întâlneau forțele sociale și țeseau noi
strategii de a rămâne la putere și în atenția lumii.
Pe de altă parte, apar și scriitori cunoscuți: Tudor
Arghezi, Mihail Sadoveanu, Fănuș Neagu
etc. Sunt prezentați pe larg și compozitorii vremii, cu o viață
fulminantă, precum Petre Burcă sau George Sbârcea. Tangențial, autorul ne redă
versurile cântecelor la modă, astfel atmosfera este întregită, aducând o undă
de viață boemă într-o lume tensionată. Cântăreții vremii (Cristian Vasile,
Zavaidoc, Jan Moscopol, Gion etc.), care se luptau pentru cota de piață din
localurile din București, sunt bine prezentați, cu pasiunile, fricile și
aventurile lor. Este pusă în lumină rivalitatea dintre Zavaidoc și Cristian
Vasile, rivalitate cu risc social. Sunt implicate bande de cartier, polițiști
specializați, regizori de film sau teatru, criminaliști etc. Pe fondul acestei
rivalități dure, este extrasă Zaraza din mediul social, i se schimbă
identitatea și este plasată în Est, la Kremlin. De pregătirea ei s-a ocupat
Klara Moskal, agent instructor. Astfel, cu o nouă identitate, dar cu farmecul
feminin intact, Zaraza ajunge până în inima puterii sovietice. Noul ei nume:
Popov Yelena Zaraz. În acest mediu, autorul ne prezintă istoria Chișinăului,
mitul Păpușilor Matrioșka, obiceiurile de la Kremlin. Importante sunt momentele
când este adus în prim plan Mareșalul Beria, un apropiat a lui Stalin, personaj
al terorii sovietice. Afemeiat și uns cu toate alifiile comuniste, el joacă un
rol atroce în schema puterii de la Kremlin. Zaraza ajungând în apropierea lui,
evitând capcane și ispite. Mit, legendă, realism, iată rețeta succesului. În
fond istoria are meandrele ei. Cititorul poate pipăi povestea acestor personaje
ale vremii.
La un moment dat, această lume aparent facilă, este
chemată să salveze interesele românești în zona puterii sovietice, ceea ce s-a
și petrecut, războiul aducând multe
presiuni asupra societății românești. Apoi pericolele care putea apărea din
diferite zone ale Europei. Rețeaua socială, complexă, creată de Prințesa Martha
Bibescu și soțul acesteia, a acționat la momentul oportun. Sfârșitul narațiunii
ne arată o femeie nostalgică, una care a putut să evadeze din sfera sovietică
și să revină în țară. În ultimele pagini, Zaraza, cu o nouă identitate, Zamfira
Graur, ține să fie prezentă la înmormântare lui Cristian Vasile, un personaj
tragic al vremurilor ultime. El și-a pierdut strălucirea de altă dată,
dispariția violentă a Zarazei, la momentul acut al narațiunii, i-a afectat
ființa. Ea ține să privească de departe finalul unei epoci în care a fost
activă până la sacrificiu, punctând tabloul cu o prezență subtilă.
Un personaj complicat, Zaraza, se pare, a avut girul serviciilor
secrete ale vremii și acceptul oamenilor puterii, precum Ana Pauker, pentru a
fi utilizată în interesele de moment ale țării. Iată cum se croiește istoria,
de aceea lumea are nevoie și de mituri moderne și de întâmplări neprevăzute.
De reținut și destinul Prințesei Martha Bibescu, un
personaj cu stil, dominând prin eleganță, cultură, inteligență epoca. A ținut
să lase palatul în patrimoniul național, preferând să se retragă în occident,
înțelegând că epoca aduce alte valori, alte paradigme sociale. Zaraza și
Prințesa, femei în oglindă, fiecare de partea care i-a fost rezervată de
istorie.
Stilul lui Ion Dulugeac este realist, combinație între
narațiune, documentar, povestea familiei, în toate - un tablou interesant din
vremurile care au trecut peste București, cu impact asupra țării. Senzația
lăsată este că la această carte au scris mai multe persoane, unele tablouri
sunt pagini evidente de documentar, altele o narațiune de iubire, altele pagini
de boemă artistică. Adaptabilitatea fiind o caracteristică a romanelor lui
Dulugeac. Povestea este susținută de atmosfera generală, de starea din fiecare
anotimp, scurte descrieri ale naturii. Pe unele locuri este grăbit sau facil.
Deși unele tablouri fac parte dintr-o realitate
echilibrată, autorul apelează și la scene de amor, o abilitate de a atrage
cititorul, știut că acestea creează interes pentru un anume gen de lectură și
asigură vandabilitatea cărții. Pentru mediul academic aceste scene constituie
un motiv de a promova facilul, dar ele fac parte din viață, cu bune și rele.
Cititorul având opțiunea de a alege între poveste și document de epocă. De
reținut că romanul continuă narațiunea din alte romane, Mamaia Anta și Prințesa (2022) sau Zaraza (2023), autorul fiind și directorul Editurii Romhelion. A
promovat mai multe cicluri/ colecții prin cărțile scrise și publicate: Viața la țară; Vise spulberate; A fost odată
la… Jilava; Femeile prin viața noastră; Legendă și realitate. Toate având
menirea să promoveze realismul care marchează viața oamenilor ca joc între
facil, mit, istorie aspră, violență și șiretenie. Secretele, spionajul,
aventurile bărbaților sau ale femeilor, piperul istoriei, recuperarea memoriei,
sunt teme care atrag mereu…
Zaraza, o femeie emblemă, precum Marilyn Monroe în America, dar și pe plan
universal, un mit, feminitatea într-o formulă unică, semn pentru lumea boemă,
flămândă după senzațional.
Dincolo de legendă, faptul că Zaraza a fost implicată în numeroase
acțiuni de spionaj, promovate de folclorul urban, arată că lumea are nevoie și
de basme actuale, pentru a acoperi crizele epocilor descrise academic de
istorici de toate stilurile…
Constantin Stancu
*Text publicat în rev. Boem@, nr. 10/26
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu