în căsuţa de tămâie
Crist s-a pogorât din stele:
a venit să îmi mângâie
rugăciunea vieţii mele
candela mai arde vie
dimineaţa când s-arată:
vorbe sfinte se-nfierbântă
şi nu-ndură-un „altădată”
pân' la Duh – păduri de patimi!
iar Tu te numeşti Răbdare -
încât hotărăşti – în lacrimi
să mai stai cu mine-o zare...
...după-o viaţă - am
ca oaspe
tot Hristosul cel de ieri:
tace raze-exasperate
luminând munţi de dureri...
***
Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu